ÎNAPOI LA ARTICOLE

Cronica Isteața, de Horia Dulvac

Traian Savinescu
mai 12, 2026
No comments

Spectacolul Isteaţa este o adaptare teatrală după Fraţii Grimm, în regia lui Traian Savinescu, scenografia aparţinând lui Mihai Pastramagiu, muzica, adaptare după Carl Orff.

Experimentaţii actori ai teatrului craiovean

Monica Ardeleanu, Ștefan Cepoi, Constantin Cicort,

Corina Druc, Geni Macsim, Tudorel Petrescu,

Nicolae Poghirc, Tamara Popescu, Cosmin Rădescu, Eugen Titu, Petra Zurba – fac încă o dată dovada că la Craiova e o puternică şcoală teatrală, că indiferent de natura solicitărilor regizorale, o anume comprehensiune şi dexteritate, ce ţine de natura intimă a talentului, determină orice regizor să poată conta pe jocul lor, pe minunatul lor aport.

Construcţia dramatică a lui Traian Savinescu s-a păstrat în genere în siajul povestirii Fraţilor Grimm, fiind potenţată cu mijloacele instrumentarului stilistic specific teatrului: muzică, mişcare scenică, vizualitate, ambiguitatea discursului, joc, şaradă. Aproape nimic nu este însă fructul întâmplătorului – elementele regizorale, chiar când nu sunt puse să semnifice cu energie, sunt la locurile lor, stau acolo unde trebuie să şadă, contribuind la buna semnificare a întregului. Iar joaca, arbitrariul pe

24

care aparent îl vedem încărcat de gratuităţi, se dovedeşte a fi încă o dată prin Isteaţa, cea care ne delectează cu luminoasa ei plasticitate şi serenitate a semnificărilor, instrumentul de orientare sigură a copilului în labirintul de înţelegere, amintindu-ne că frumosul e unul dintre mecanismele fără de care lumea nu durează, că mizele grave se ascund deseori, sau cel mai bine, în dosul ludicului.

                Surprinzător încă de la primul contact cu universul scenic propus de Traian Savinescu în spectacol e spaţiul creat între aşteptările pe care spectatorul le are la vizionarea unei piese pentru copii şi seriozitatea (un soi de profesionalism ce conferă o notă gravă) cu care sunt angrenate în această întreprindere mijloacele teatrale.

                Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o piesă pentru copii care pare a fi prizată (deşi nu în mod special lor adresată) de adulţi – căci dimensiunea secundă, semnificantă, a mijloacelor teatrale este parte indistinctă (deşi discret camuflată) a mărcii stilistice a acestui regizor.

                Cu toate acestea – şi asta va fi fiind unul dintre punctele înalte ale reprezentaţiei în cauză – exploatarea instrumentarului stilistic este bine stăpânită, graniţa dintre artefactul teatral şi finalitatea în expresie a poveştii este surprinzător de meşteşugită, astfel încât copilul prizează povestea în mod natural. Digestia epicului – a semnificaţiilor, a vizualităţii, a mişcării scenice, a întregului alai cu care se ritualizează în genere teatrul – pare a fi una uşoară. O scurtă privire prin public te face să constaţi că, exceptând unele momente de un metaforism mai complicat, care solicită un soi de exigenţe mature de interpretare, publicul format din copii, căruia piesa în mod solemn declară că i se adresează, e fără îndoială sedus, captivat.

                Dar Savinescu face piese pentru copii, te vei fi întrebat, sau în mod duplicitar el se adresează unui public matur, sau unuia copilăros, sau vârstei copilăriei dormitând în visul fiecărui adult, sau tuturor la un loc? Cert e că piesa se susţine în oricare dintre stările „spectatoriale” în care te vei fi aşezat, că instrumentarul teatral, tradiţional, dar cu dexteritate utilizat, deserveşte în egală măsură oricare dintre ipostazierile noastre ca spectatori: iată o calificare/ o performanţă pe care orice creator de teatru de acest gen pentru copii – unul deloc uşor, cu resurse de interpretare pe cât de generoase pe atât de dificile – va fi mulţumit să o fi trecut

Dimensiunea ludică a concepţiei regizorale a lui Traian Savinescu în această piesă e complexă – ea se va fi realizând, cum spuneam, cu instrumente bine perfectate, controlate, lăsând loc unei anume potenţialităţi a discursului pe care se grefează stările, aşteptările jocului şi copilăriei, posibilităţile multiple de interpretare, gravităţile mitologice ale basmului cu semnificaţiile sale multiple.

„ISTEAȚA”

basm-teatral de Traian Savinescu, după Fraţii Grimm

Data premierei: 19 mai 2015

Distribuția

Isteaţa Liza…………..MONICA ARDELEANU   

Regele…………………. CONSTANTIN CICORT  

Buză……..…………….GENI MACSIM     

Bilă………………………COSMIN RĂDESCU    

Guşă……………………. TAMARA POPESCU    

Gaie……………………..ŞTEFAN CEPOI       

Soldatul ……………….EUGEN TITU

Bufonul………………..NICOLAE POGHIRC

Omul cu măgarul……….CORINA DRUC 

Temnicerul……………..TUDOREL PETRESCU

Magul………………….PETRA ZURBA 

Un târgoveţ ……………LILI SÎRBU                

Regia și muzica: Traian SAVINESCU

Scenografia: Mihai PASTRAMAGIU Coregrafie: Laurenţiu NICU

Regia tehnică: George DULĂMEA

Sufleor: Bogdana DUMITRIU

Written By

Traian Savinescu

Read full bio

Join the Inner Circle

Get exclusive DIY tips, free printables, and weekly inspiration delivered straight to your inbox. No spam, just love.

Your email address Subscribe
Unsubscribe at any time. * Replace this mock form with your preferred form plugin