Basm teatral de Traian Savinescu
după Frații Grimm
PERSONAJE
- Rapunzel
- Damme Gothel (Vrăjitoarea)
- Else (mama)
- François (poetul)
- Jan (tatăl)
- August (bufonul)
- Antonio (muzicant)
PROLOG
Bufonul/August:
-Cinstite feţe, staţi! Opriţi-vã o clipã şi cãscaţi!…Nu, gura!…Cãscaţi ochii la ce se va-ntâmpla, aici, în marea piaţã, s-aveţi ce povesti de-aici încolo-ntreaga viaţã…..François, poetul nostru, arde de nerãbdare sã vã declame!
François/Poetul:
-Stã sã apunã Carnavalul!
Jan:
-Cum sã apunã, ce, e soare?
François:
-Nu-i soare dar încet încet se duce! ….Mai e o zi de sãrbãtoare!…Da’i cam gata!…Deci, Vã bucuraţi cât mai puteţi de muzici, danţuri, de mâncare…de bucate rumenite în cuptoare, ciosvârte tãvãlite în sosuri aromate, vinuri de soi de la butoi sã beţi cât apã un broscoi, sã nu uitaţi de gustul de afumãturã şi şorici!
Else:
-Aşa, François, cã bine zici!
August:
-Deşi n-ai pomenit nimic de bere!
François:
-Vã zic acum de fiere, da, de fiere, cãci…chiar de mâine, Costeliva Creaturã care-şi zice Post, cu-al sãu alai posomorât de feţe supte şi târând pieziş oluri cu apã chioarã, blide cu linte şi tãvi cu lipie (fãrã gust!), se va înstãpâni o vreme!
Damme Gothel:
-Dar nu o veşnicie!
August:
-Azi încã-i Carnaval, François!
François:
-Azi, rege e Bufonul!…Îl ştiţi pe August-Prostul, cerşetorul!?…Azi, el e rege şi dupã voia Mãscãriciului ne vom distra, cã are haz, Paiaţa,…mã scuzaţi, Mãria-Sa!
August:
-Aşa mai da!…Aduceţi-mi Nebunul!
Jan:
-Care nebun?
August:
-Poetul! Pe François!…Sã vinã şi Antonio, amicul sãu, cu vioara!
Damme Gothel:
-De ieri doarme cu nasul într-un butoi cu telemea!
August:
-Damme Gothel, nu fi rea!…François, prietene,…vreau o Poveste!…Sã ne spui o poveste, ai înţeles?…Una, nemaiauzitã!
François:
-Vrei sã te ţinã treaz, sã nu dormi tu de-amiazi!?
August:
-Da, da, prietene,…doar pana ta cred c-ar putea s-o scrie…şi voi s-o jucaţi!
Jan/Else/Antonio:
-Noi!!
August:
-Da, voi,…voi, pezevenghilor,…voi,..Voi!!
Antonio:
-Mãi, August….Auguste, Mãria-Ta…n-ai vrea sã joci? Ştiu cã-ţi plãcea-ntr-o vreme!!
August:
-Eu aş putea încununa povestea, la final,…dacã-i voi cununa!
Jan:
-Scuze, Augustus,…cununa….pe cine?
August:
-Pe miri!…De ce te miri?!
Gothel:
-Va fi cu miri?
Antonio:
-Şi voi cânta la nunta lor?….
François:
-Idee n-am!…Cu burta goalã n-am idei, mã roade! …August!…Mã roade!!
August:
-Hai, roade…roade şi tu..dar te grãbeşte, cã ne-apucã seara!
/pregãtiri/
Else:
-François, ce vom juca?
Jan:
-Vezi, nu uita, eu am jucat şi Hercule, anul trecut!
François:
-Unde-i zãpada de mai an….mãi Jan?!…Va fi un rol mai simplu, de fierar!
Else:
-Şi eu, ce-am fost Maria Magdalena şi soaţa lui Irod?
François:
-Vei fi nevasta unui fierar, ca Jan!….Cumãtrã Gothel, ce mai faci?
Gothel:
-M-am sãturat sã fiu sperietoare!
François:
-Acum vei fi o vrãjitoare, rea şi… frumoasã…aşa cum eşti!
August:
-Dar ce poveste-i asta, fãrã un prinţ cãlare?!
François:
-Povestea e…Povestea Frumoasei Rapunzel!
Antonio:
-Ce nume-i ãsta, Rapunzel?!
Gothel:
-De salatã. E nume de salatã!
August:
-Ciudat nume pentru o fatã!….N-am auzit povestea!
François:
-Normal, e doar în mintea mea!
Jan:
-Dar fata? Cine va fi ‘frumoasa’…cum îi zice…Frumoasa Rapunzel, François?
François:
-Dacã ar vrea sã joace, Hanne, fata morarului, ea ar putea fi…
Gothel:
-Dar n-a mai jucat!
Jan:
-Mai taci, Damme Gothel, cã-i frumoasã!
François:
-Ea e frumoasa mea!
Antonio:
-Hanne e muza lui François!
François:
-Pânã ne înţelegem care cu care, cum şi ce, Antonio sã zbârnâie din scripcã. Începem!
/Else şi Jan/
François:
-Else, spãlãtoreasa, cea mãritatã cu fierarul Jan, visau sã aibã şi ei, ca tot omul, un copil. Mult s-au rugat, au lãcrimat…umblat-au pe la babe, doftori, vraci…pânã-ntr-o zi când Cel de Sus s-a îndurat ….
Else:
-Jan, bãrbate, bucurã-te! Ruga n-a fost în zadar!
Jan:
-Else, nevasta mea, va naşte un bãiat!
Else:
-Bãiat sau fatã, n-am de unde şti!…Sã-i mulţumim Celui de Sus cã s-a-ndurat!
Jan:
-Ştiu eu ce ştiu! Bãiat!
August:
-Sã bem pentru fecior şi pentru Jan!
Else:
-Jan, când te-ntorci din târg, adu-mi alune şi castane coapte!
August:
-Ai auzit, spãlãtoreasa are pofte!
Antonio:
-Aleargã, Jan, dã cu barosul, cu ciocanul!
Gothel:
-Jan, fã banul! Nevasta ta pofteşte!
François:
-Tot aşteptând sã nascã, are idei!
August:
-Hei, Jan, Else mi-a spus sã-ţi spun cã vrea la cinã peşte!
Jan:
-A spus de care?
Antonio:
-Nu, nu…dar, vine!
Jan:
-De ce nu stai în casã sã te-odihneşti?
Else:
-N-am mai avut rãbdare!
Jan:
-Ei, ce-i?
Else:
-Ce nume-i punem?….Copilului!
François:
-Jan, fireşte!
Else:
-Mai bine, Hans,…sau Johan…dacã va fi bãiat!
François:
-Poate c-a fi cu toane ca maicã-sa, roşcatã!
Jan:
-Fatã?!…Niciodatã!
Else:
-De mâine-ncepe Postul, Jan! Adio, carne şi fripturi…pânã la Paşti!
François:
-Treci pe legume, zarzavaturi…ce faci, o sã paşti?
Else:
-Trec pe salate. Chiar astãzi am vãzut salata ce-mi trãgea cu ochiul!
Jan:
-Mergem în piaţã, Else, şi ţi-o iau!
François:
-În piaţã n-au! Doar în grãdina Babei Gothel am vãzut…şi numai una!
Jan:
-Şi din grãdina Babei Gothel, Cotoroanţa, ţi-ai gãsit sã fur?!…Dacã mã prinde la furat…s-a terminat!
Else:
-Dacã la cinã n-am sã gust salata…cred c-am sã mor!
François:
-Sã nu-ţi nascã Else fecior?!
Jan:
-Mã înfior!….Mai bine mor!
/ Damme Gothel /
/ Învârtindu-se pe lângã salata din grãdinã, stropind-o cu apã , dând cu sãpãliga, Damme Gothel, vrãjitoarea, bodogãneşte şi face farmece./
Gothel:
-Se-apropie sorocul, Feticã-Sãlãţicã!…Ţi-am pus….Ţi-am pus de toate!
“Pãmânt gras, negru
Câlţii din cap mi-i facã
Colţii stricaţi
Şi nãmol clisos,
Bucle aurii
Mãrgãritare sidefii,
Gunoi de viezure
Faţa zbãrcitã
Şi trupul gârbovit
Şi putregai de frunze…
Sã se-ntindã, finã
Se facã floare!”
Când vor cânta cocoşii noaptea asta, te voi culege, Sãlãţico….ho,ho,ho!…
Mã duc sã mã gãtesc….sã te gãtesc!
/La adãpostul întunericului, Jan, cu felinar în mânã se-apropie de grãdina vrãjitoarei Gothel şi forţând grilajul furã salata, apoi dispare. La o fereastrã luminatã, silueta Elsei./
Else:
-E minunatã!…N-am mai gustat ceva atât de delicat!….Mai vreau!
Jan:
-Nu mai erau!…Sunt sigur cã era ultima!
Else:
-Sunt sigurã cã mai gãseşti!…Hai, Jan!…Dacã nu pentru mine, pentru copil!
Jan:
-O datã am scãpat!…Când mã gândesc la vrãjitoare, cã m-ar putea-nhãţa şi-n cine ştie ce lighioanã m-ar preschimba, mã ia cu frig!
Else:
-Dar eu am poftã de salatã, Jan,…şi dacã nu-mi aduci degrabã mã prãpãdesc!
Jan:
-Mã duc Else, mã duc, ….sper sã gãsesc!
/ prinderea hoţului/
Gothel:
-Cauţi ceva ce n-ai pierdut?
Jan:
-Ah, Damme Gothel!
Gothel:
-Unde-i salata mea!….Rãspunde Jan…cã altfel te prefac în cãrãbuş şi te strivesc pe loc!
Jan:
-Else a mea a mâncat salata ta!…Else, nevastã-mea, trebuie sã nascã…şi a poftit!
Gothel:
-Ei, poftim!…Ea a poftit, tu ai furat,…din munca mea!
Jan:
-Nu ne-ai putea ierta?!
Gothel:
-Ba da! Dacã-mi vei da o viaţã îţi dau viaţa!
Jan:
-De viaţa cui e vorba?
Gothel:
-De viaţa fetiţei…fetiţa voastrã, Rapunzel!
Gothel:
-Te linişteşte, Jan! Else a ta va naşte fatã!….Şi-acum, de vrei sã scapi cu viaţã, îmi promiţi !
Jan:
-Ce fatã?….Ce fetiţã?….Ce Rapunzel?….Eu voi avea bãiat!
că-mi daţi fetiţa mie, sã creascã lângã mine fãrã griji…cã am de toate!…..
Jan:
-Decât s-atârn în ştreang, decât sã mã prefac într-o gânganie scârboasã, mai bine îţi dãm
fata…zici c-a fi fatã?!…Dacã era bãiat sã ştii cã nu ne-nţelegeam!
Gothel:
-Te du la Else, spune-i…şi bucuraţi-vã de fatã pânã mai creşte…pânã Rapunzel va împlini
fix doisprezece ani!
Jan:
-În doisprezece ani se pot întâmpla multe!…
/ naşterea /
/Proaspãta mãmicã, Else, îşi carã fetiţa în covãţicã şi o prezintã vecinilor./
August:
-Hei, Else, sã-ţi trãiascã fata!
Else:
-Îţi mulţumesc, August!
François:
-Vai, ce frumoasã!….Cum o cheamã?
Jan:
-Ea e Rapunzel!…
August:
-Ce blond îţi e bãiatul, Jan!
Jan:
-E fatã, poznaşule…şi pot spune cã seamãnã cu mine!
Antonio:
-Da, mai ales la pãr!…Ha! Ha! Ha! Ha!
August:
-Sã creascã mare, sã vã bucuraţi de ea!
/ rãpirea /
/În târg, rumoare de voci comentând ştirea zilei: ‘Rapunzel, fetiţa cu pãr auriu, a fost rãpitã!’/
-Aţi auzit de Else şi de Jan?!
-Ce s-a-ntâmplat?
-Fetiţa lor a fost rãpitã de Vrãjitoarea Gothel!
-Am auzit c-a fost un târg la mijloc!
-O înţelegere?…Nu pot sã cred!
-Ca sã-şi salveze pielea, Jan a promis s-o dea pe fatã…
-Când asta?
-Când Else a mâncat salata!
-Dar câţi ani are fata?
-Ieri împlinise doisprezece ani!
-Cum trece timpul!
-Rapunzel s-a fãcut frumoasã!
-Şi ce pãr are, lung, auriu…şi mãtãsos!
-Se spune c-ar avea puteri ascunse!
-De ce crezi tu cã vrãjitoarea a pus mâna pe ea?!
-A-nchis-o-n turn…departe!
-Nu mai ajunge nimeni la ea!
-Şi Jan…şi Else..?
-Sunt încã foarte tineri….Mai pot avea copii!
-Îmi amintesc cum Jan visa bãiat!
-S-a mai schimbat. Acum ţinea la fatã ca la ochii din cap!
/Singurã în colivie, Rapunzel cântã. O coţofanã se aşeazã pe grilaj. În depãrtare, poetul pare cã-i aude glasul, ca în vis./
/ Baba Gothel-Vrãjitoarea se apropie privind suspicioasã în jur. Întâi şoptit, apoi mai tare./
Gothel:
-“Rapunzel, Rapunzel…Rapunzel, draga mea
Lasã-ţi cosiţa aurie…sã mã urc pe ea!”
-Tot lãlãie şi nu m-aude!
“Rapunzel, Rapunzel…Rapunzel, draga mea
Lasã-ţi cosiţa aurie…sã mã urc pe ea!”
Rapunzel:
-Mãtuşã Gothel, ai venit deja?
Gothel:
-Am aşteptat cam mult…de ce?
Rapunzel:
-Cântam şi nu te-am auzit!
Gothel:
-Azi e sorocul!….Şi vãd cã pãrul tãu e mai frumos ca pân-acum şi parcã mai strãlucitor!
Rapunzel:
-Mereu vorbeşti de pãrul meu…e ceva în neregulã cu el!…Pot sã-l şi tai!
Gothel:
-Ah, muşcã-ţi limba!….
Rapunzel:
-Ce ai acolo?
Gothel:
-Un piaptãn!…De argint!
Rapunzel:
-E pentru mine?! Crezi c-aş putea sã…
Gothel:
-E ziua ta…faci şaisprezece ani!…E o zi mare pentru mine….pentru tine!
Rapunzel:
-Îţi mulţumesc, mãtuşã Gothel!
Gothel:
-Vreau sã te bucuri, vreau sã cânţi….sã-ţi pui şi o dorinţã!
Rapunzel:
-Nu ştiu ce mi-aş putea dori,….poate…sã zbor!
Gothel:
-Prostii! Gândeşte-te la mine cã-s bãtrânã şi urâtã! N-ai vrea sã fiu şi eu mai tânãrã şi mai frumoasã!…Desigur, nu ca tine, însã, ….cât de cât!
Rapunzel:
-Şi pentru asta trebuie sã cânt?!
Gothel:
-Asta ajutã! E chiar esenţial!…Tu cânţi şi te gândeşti cu drag la mine, la mãtuşa ta,..eu mã gândesc cu drag la mine…şi mãtuşa ta te piaptãnã!…………../ cântecul fetei /schimbarea /
Rapunzel:
-Ah, ce m-ai speriat! De unde-ai apãrut?
Gothel:
-Cum de unde…nu eram aici?!…N-am urcat?… Nu tu m-ai ajutat?
Rapunzel:
-Semeni la glas cu Tuşa Gothel…dar tu eşti tânãrã!
Gothel:
-Tânãrã?!…Chiar tânãrã?!…Chiar am întinerit?!
Rapunzel:
-Ce vrajã ai fãcut?
Gothel:
-Pãrul şi vocea ta….şi gândul….împreunã au vrãjit!…Ah!… Tânãrã, frumoasã…şi-aşa voi fi mereu! Vreau sã mã vãd!…Oglinda! Vreau oglinda!…
Rapunzel:
-S-a spart!…Am aruncat-o!
Gothel:
-Cum??!!….Ai aruncat oglinda?!…
Rapunzel:
-Câteva cioburi am pãstrat!….Priveşte-le!…
Gothel:
-Nu cioburile mã intereseazã!…
Rapunzel:
-Atunci, sã le arunc?
Gothel:
-Doamne Fereşte!…Ţine-le!…Nu mai mişca!…Aşa!…Mã vãd, mã vãd…iar tânãrã!…sã crape toţi de ciudã!…E clar cã am întinerit…dar se putea mai mult! …Cobor, cobor acum..si-apoi cobor în târg! Chiar ard de nerãbdare sã le vãd mutrele!
Rapunzel:
-Mi-ai tot promis cã mã vei duce şi pe mine…
Gothel:
-Aici e mult mai bine pentru tine, Rapunzel, copilã!…Lumea e, vai!….mai bine sã nu ştii!…Oamenii sunt rãi!
Rapunzel:
-Şi mama mea şi tata au fost rãi?!
Gothel:
-Nu, n-au fost rãi, desigur…însã au fost sãraci!….Asta tot rãu înseamnã!…De rãu şi greu ce le era…te-au dat…te-au dat pe mâna mea, mãtuşa ta…sã te cresc eu, cu drag!
Rapunzel:
-Târgul de care zici….şi oamenii…nu par atât de rele, devreme ce-ţi doreşti sã le revezi!
Gothel:
-E bine sã mã crezi!…Ard de nerãbdare sã le vãd mutrele!…Sã crape toţi de ciudã!… …Pupa-i-ar cârtiţele!
“Rapunzel, Rapunzel…Rapunzel…Rapunzel, draga mea
Lasã-ţi cosiţa aurie sã cobor pe ea!”
/ poetul îndrãgostit /
François:
-Vocea din turn m-a fermecat! Se-aude iar!(mai tristã, de ce oare?). Dar nu pricep ce s-a-ntâmplat, cum a urcat o babã şi-a coborât parcã altã femeie, mai tânãrã şi mai frumoasã.
Sã-mi amintesc de ce zicea!
“Rapunzel, Rapunzel,…Rapunzel, fata mea
Lasã-ţi cosiţa aurie sã mã urc pe ea!”
/urcã/
Rapunzel:
-Nu vreau sã te mai vãd!…M-ai supãrat!
François:
-M-alungi…deşi nu m-ai vãzut?!…Mãcar sã te privesc…sã vãd şi chipul ce m-a încântat cu vocea sa!
Rapunzel:
-Stai! Nu te-apropia!….Tu cine eşti?
François:
-Eu sunt François!
Rapunzel:
-Dar nu semeni cu tata!…Nu te cunosc!
François:
-Eu, da!…Din vis!…Demult visam sã te-ntâlnesc!
Rapunzel:
-De ce?
François:
-De ce, de ce! Orice bãiat viseazã sã-ntâlneascã-o fatã…cu care sã rãmânã…fericit!
Rapunzel:
-Dar eu sunt fericitã!
François:
-N-ai cum sã fii…închisã-n colivie!…Sã simţi cã zbori chiar dacã stai, sã cânte tot în jurul tãu, ochii sã-ţi strãluceascã de bucurie….
Rapunzel:
-Aşa e fericirea?!….Înseamnã cã eu…
François:
-Ar trebui sã vii cu mine, sã vezi lumea…şi lumea sã te vadã…cât eşti de frumoasã!
Rapunzel:
-De unde-ai învãţat sã vorbeşti aşa frumos, cu floricele?
François:
-Dar sunt poet!
Rapunzel:
-Tata era fierar şi fãcea cuie, mama, spãlãtoreasã, spãla haine, cãlca…poetul ce ştie sã facã?
François:
-Mai nimic!…Poetul face poezii!
François:
“Subţire şi mlãdie ca trestia pe lac,
Cu pãr de aur pânã la cãlcâie
Plutesc spre tine, ochii tãi îmi plac
Şi faţa ta şi buzele-ţi mã-mbie!”
Rapunzel:
-Nu prea ştiu ce înseamnã toate astea, dar e frumos ce spui!
François:
-Mult mai frumos ar fi sã fugi cu mine-n lume!
Rapunzel:
-N-o am decât pe Gothel, pe Mãtuşa Gothel, cum s-o las?!…Are grijã de mine!…
François:
-Te las în grija ei pânã mã-ntorc!…Dar nu mai mult!….Care sunt vorbele vrãjite?
“Rapunzel, Rapunzel…Rapunzel, draga mea….
Lasã-ţi cosiţa aurie…!”
/rãmasã singurã Rapunzel adoarme murmurând versurile poetului/
/ târgul /
François:
“Rapunzel, Rapunzel…Rapunzel, draga mea…
Lasã-ţi cosiţa aurie….sã mã urc pe ea!”
Rapunzel:
-Crezusem c-am visat!…Un vis frumos…ca tine!
François:
-Iar tu eşti ca o floare…ca un trandafir!
Rapunzel:
-Cu ţepi!….Ah!…Ce-i asta?!…O gânganie!…Chiar douã?!
François:
-Stai, nu te speria!….Sunt licurici!
Rapunzel:
-Nu-mi plac!…Cum au ajuns aici?
François:
-Dormeau între petale!…Priveşte-i!
Rapunzel:
-Par fericiţi!….Se bucurã!…Uite-i cum strãlucesc!
François:
-Ca ochii tãi!
Rapunzel:
-Ca ochii mei?…Ce-au ochii mei?!…Nu-ţi plac?
François:
-Îmi plac!…Îmi placi şi tu…şi nu puţin!…Vreau sã spun…ştii…ştiu tot, ţin minte tot, dar uit ca prin minune!
Rapunzel:
-François, sunt fericitã!…Simt cã plutesc!
François:
-Eu simt cã zbor…ba nu, cã mor…şi mã topesc încetişor…de dor!…Te ador!
Rapunzel:
-Şi asta e tot poezie?
François:
-Ferice-i cel ce nu le ştie!….Ferice nu-s?!
Rapunzel:
-Poetul meu…eşti dus!
François:
-Nu sunt sincer!…Nu, sunt sincer!…Abţine-te, nu râde!…Mâna-ţi cer!
Rapunzel:
-Dacã-mi ceri mâna, eu ţi-o dau!…François, ce faci?!
François:
-Îţi sãrut mâna!
Rapunzel:
-Ce-a fost asta?!
François:
-Ţin minte tot, dar uit ca prin minune!
Rapunzel:
-Ce minune!!
Damme Gothel:
“Rapunzel, Rapunzel…Rapunzel, fata mea
Lasã-ţi cosiţa aurie…sã mã urc pe ea!”
Rapunzel:
-Vine!….Ai s-o cunoşti şi o sã-i placi şi ei cum îmi placi mie!
François:
-Nu vreau deloc s-o vãd sau sã mã vadã!…M-ascund!
/ colivia /
Rapunzel:
-Ce s-a-ntâmplat, Mãtuşã Gothel?!…De ce eşti agitatã?…Te-ai întors din drum!
Gothel:
-Oglinda! Vreau neapãrat…sã mã mai vãd o datã, sã mã conving!
Rapunzel:
-Te linişteşte!…Eşti bine!…Oricine vede c-ai întinerit!…François îţi poate confirma cã e aşa!….Aşa-i, François?
François:
-Da, da!…Da, Doamnã, arãtaţi chiar foarte bine pentru o babã!
Gothel:
-Ce, babã?!…Care, babã?!…Vã bateţi joc de mine?!…Tu, cine eşti, pupa-te-ar cârtiţele sã te pupe!
François:
-Eu sunt François!…Poet!
/ declamã:….”unde-s zãpezile de altãdatã? /
Gothel:
-François, poet,…tânãr poet,…Ia-ţi catrafusele, hârţoagele, poezioarele şi pleacã-ndatã!
François:
-Frumoasa Rapunzel vine cu mine!
Gothel:
-Nu, zãu!…Pe mine nu mã-ntreabã nimeni?!…
Rapunzel:
-Vreau sã plec!
Gothel:
-Fetiţo, nu pleci nicãieri, iar tu,…tu, tinere poet, care cu trandafiri încerci s-ademeneşti acest boboc de fatã…..n-ai s-o mai vezi!
François:
-Mi-e dragã ca lumina ochilor!
Gothel:
-Lumina ochilor, ziceai?!…N-ai s-o mai vezi!
François:
-Rapunzel, unde eşti?…Ah, ochii, ochii mei!…Rãspunde-mi,…nu te vãd!….
……………………………………………………………………………………………………………………………………….
Gothel:
-Vai!…S-a împiedecat şi a cãzut!…Sãrmanul!…
Rapunzel:
-Nu-l pot lãsa sã moarã!…El mi-a promis c-o sã-mi arate lumea!
Gothel:
-Un orb, rãmâne orb orice i-ai face…aşa cã lumea…
Rapunzel:
-Trebuie sã plec!
Gothel:
-Pãpuşã, locul tãu e-aici!…De pãrul tãu, de vocea ta, voi mai avea nevoie!
Rapunzel:
-Vrei toatã viaţa s-o petrec în închisoare…sã-ţi fie ţie bine, sã-ntinereşti, s-arãţi ca o reginã?!…Nu, nu-i cinstit!
Gothel:
-N-o fi,…da’i potrivit!..Şi dacã taicã-tu nu îmi fura salata fermecatã…şi Else, maicã-ta, nu mi-o mânca, de tine nici n-aveam nevoie! Şi rãmâneai o fatã ca oricare, la casa ta!…Dar aşa?
Rapunzel:
-Nu e cinstit aşa…nu e deloc!
Gothel:
-N-o fi, dar asta e!…O iau din loc!
Rapunzel:
-De e sã plece careva, aceea-s eu!…
Gothel:
-Sã nu-ndrãzneşti!…Şi nici mãcar în glumã sã n-o spui!…Rapunzel!…Rapunzel!
Sã nu-ndrazneşti sã te atingi de-un fir de pãr!…E pãrul meu!…E tinereţea mea!…M-a omorât!!
………………………………………………………………………………………………………………….
/ regãsirea/
François:
-Unde suntem Antonio?
Antonio:
-Locul aduce cu cetatea noastrã, doar cã-i pãrãginit şi pãrãsit.
François:
-Sunt ani, de când am pribegit!…Am obosit Antonio…aş vrea sã dorm.
Antonio:
-Dormi prietene, hai, dormi!….François! François!…Trezeşte-te!…Auzi?!
François:
-Te-aud Antonio, te-aud!…Te rog nu mai cânta!
Antonio:
-Dar nu eu cânt!…Nu-i vocea mea!
François:
-Visez?!…Cine-ar putea cânta aşa,…ca Rapunzel… draga de ea?!
Antonio:
-Poate cã cineva a întâlnit-o ….şi i-a învãţat cântecul!
François:
-Poate cã are veşti despre mireasa mea!…Hai, du-te vezi!
Antonio:
-Aşteaptã-mã aici, François!…………………………….
Antonio:
-Uite-l pe August-Prostul, cerşetorul!…Noroc August!…Unde-s ceilalţi?
August:
-Şi-au luat papucii la spinare de frica holerei!…A fost mãcel!
François:
-Nu ţi-a fost teamã sã rãmâi cu Doamna Coasã, Moartea, lângã tine?
August:
-Frumos cum sunt, de mine nu s-a prins,…deci a plecat…eu am scãpat!
François:
-Mã bucur sã te vãd!…de fapt, sã te-ntâlnesc!
August:
-François, voiam sã-ţi spun de fatã…
François:
-Care fatã?!…Antonio!
August:
-O fatã blondã care a venit….
Antonio:
-….dar a plecat!
August:
-Fata fierarului şi fata Elsei e aici!
François:
-Rapunzel?…Rapunzel?!…Rapunzel!!
Rapunzel:
-François?…François?!….François!!
François:
-Rapunzel, tu eşti?!….Ce faci, frumoasa mea, boceşti?….Nu vreau sã-mi plângi de milã!
Rapunzel:
-De bucurie plâng, François,….de bucurie!
François:
-Ah, cât de fericit aş fi de ţi-aş putea zãri chipul din nou!
Rapunzel:
-Deschide ochii doar, cãci lacrimile mele –şi ele fermecate- ţi-au redat vederea!
Françios:
-Astfel de lucruri se-ntâmplã numai în poveşti!
August:
-Şi asta-i o poveste, aţi uitat?…Şi nu orice poveste!…
François:
-Povestea Frumoasei Rapunzel… şi a poetului François!
Jan:
-E şi povestea noastrã, nu-i aşa, Else?
Else:
-Da, Jan… şi e minunatã!
August:
-Asta-i povestea promisã de François!
François:
-Dacã-i aşa,…şi dacã tot sunt lângã fatã…şi dacã tot ne-am întâlnit într-un final… fericit…Aş vrea s-anunţ cinstitei adunãri…..Mai bine-ar fi, August, Mãria-Sa, sã spunã…
August:
-Aş vrea s-anunţ cinstiţilor supuşi prezenţi la Carnaval, cã bine-ar fi…Sã-nceapã Nunta!… Sã-nceapã nunta, chiar acum!
De mâine, Post!….Dar pânã mâine…muzicã şi dans…şi joc… şi veselie!…
CORTINA
