DĂNILĂ PREPELEAC
Basm-teatral de TRAIAN SAVINESCU după Ion Creangă
DISTRIBUŢIA
Dănilă Prepeleac Omul cu carul Scaraoţchi Drac 4, alergător
Smaranda, nevastă Femeia cu capra Drac 1, iscoadă Drac 5, luptător
Nică, fiu Moşul cu gânsacul Drac 2, cărăuş Drac 6, buzdugan
Safta, cumnată Precupeaţa Drac 3, vraci Drac 7, urlător
PROLOG
/În târgul meşterilor, ai lui Dănilă se instalează şi îşi expun marfa pe prepeleci. Agitaţie, muzică, atmosferă de iarmaroc./
Nică:-Nu-i loc, mătuşă!
Safta:-Cum, nu-i loc?!
Smaranda:-Nică, băiete, ia vezi…
Nică:-Au fost alţii mai harnici!
Safta:-Mi-a zis bărbatu-meu, Zahei, că dacă nu venim de dimineaţă nu prindem loc în târg la vadul bun.
Nică:-Si-acum ce facem, stăm aşa?
Smaranda:-S-a dus Dănilă să vadă, poate…
Safta:-Dănilă?! S-a dus şi el să caşte ochii prin târg.
Smaranda:-Lasă-l cumnată, că-i om bun.
Safta:-Bun,bun, Smarandă, dar…
Smaranda:-Dar nu se prinde norocul de el. Nică, băiete, ajută-mă şi tu!
Safta:-Nepoate, pune mâna şi-mi dă sacul cu pânzătură.
Smaranda:-Pe mine cin’ m-ajută?! Nică!
Safta:-Vine Dănilă.
Smaranda:-Ajută-mă, bărbate, că băiatul…
Dănilă:-Astăzi nu cred să vindem mare lucru.
Safta: -Şi eu ce fac cu-atâta marfă?!
Dănilă:-Sunt mulţi cu marfă, Safto…muşterii nu sunt!
Safta:-Eu am venit să vând! Am de plătit doi cai!
Dănilă:-La ce-ţi mai trebuie, doar ai…destul.
–2-
Safta:-Nu ştii ce spui?!…./Lăudându-şi marfa./…Hai de luaţi!
Dănilă:-Aveţi destul, cumnată! Alţii să aibă ce-aveţi voi…
Safta:-Alţii să-şi facă!…./Chemând muşteriii./…Pânză ţesută-n casă!
Smaranda:-E greu cu mulţi copii…
Safta:-Cine v-a pus?!
Smaranda:-Toate sunt de la Cel-de-Sus.
Safta:…/Strigând trecătorilor./ –Velinţe, saci!…
Dănilă:-Slabă nădejde să vindem şi noi. Târgul e plin de marfă ca a noastră, Smarandă, e plin de draci…şi roşii şi verzi…şi măşti…de linguroaie,nu mă mir că mai făceau şi alţii pân-acum, dar, draci…
Nică:-Eu zic că ţi-a furat idea careva…
Smaranda:-Omul e-al dracului, Dănilă, mai sunt şi hoţi… unii te fură chiar pe faţă, fără pic de ruşine!
Dănilă:-Îmi amintesc!… La târgul dinainte la care-am fost, venise unul înalt şi negricios de cumpărase măşti şi draci, zicea că vrea să-i ducă pe aiurea….el e acel pe care l-am văzut deunăzi vânzându-mi marfa în buricul târgului!
Nică:-Şi măşti şi draci?
Dănilă:-Şi-una şi alta.
Nică:-Da’ tobă şi buhai, cârâitoare, cuci…
Dănilă:-Din astea n-am văzut, băiete.
Nică:-Tată, ce-ai zice dacă le-ai spune celor care se vântură pe-aici, povestea dumitale, păţania cu dracii de la Iazu-Negru, cu mersu-n târg, cu capra şi cu gâsca…ne-am mai distra şi noi…cred că s-ar aduna vreo câţiva gură-cască şi poate, cine ştie, până la urmă, dacă le-o plăcea, or cumpăra şi ei, ba una…alta…
Dănilă:-Smarandă, Safto…ia auziţi ce-a zis băiatul!
Safta:-Teatru?!
Dănilă:-Da, teatru! Teatru! Comedie!
Safta:-Ce-mi iese mie din asta?
Smaranda:-Nu faci avere, fii liniştită!
Nică:-Ne trece vremea mai uşor, ne şi distrăm…
Safta:-Da’ , banii, banii unde-s?
Dănilă:-Va fi şi-un sac de bani..dar în poveste…la sfârşit!…Ce ziceţi?
Nică:-Din partea mea…
Dănilă:-Dacă m-aţi ajuta şi voi, eu m-aş încumeta, că nu mă ruşinez …
–3-
Safta:-Vorba e…că eu…ce fac….şi cum să fiu?
Dănilă:-Aşa cum eşti de obicei…fă cum îţi vine!
Safta:-Bine.
Dănilă:-Smarandă, Nică, aţi auzit povestea, v-am mai spus-o, o ştiţi, o vom juca! Băiete, cheamă lumea! Noi, să ne pregătim!
Nică:/Bătând tare în tobă./-Hai, lume! Vedeţi ce n-aţi văzut! Povestea lui Dănilă! Dănilă Prepeleac! Începem într-o clipă! Hai! /Îşi instalează o scenă improvizată./
***
Dănilă: /Către spectatori / –Să-ncepem cu-nceputul!… Cum nu aveam nimic, mă tot duceam la frate-meu, Zahei, să-i cer, ba una, ba cealaltă…Cam aşa…
–Zahei, hei, Zahei, frate Zahei!
Cumnata:-Ce e Dănilă, ce mai vrei?
Dănilă:-Unde-i Zahei?
Cumnata:-E dus la moară, c-avem de măcinat.
Dănilă:-Mi-ar trebui şi mie plugul…
Cumnata:-Plugul cel nou?! Poate la anul…sau…la Sfântu-Aşteaptă!
Dănilă:-Cumnată, Saftă, fă şi tu o faptă bună, nu te zgârci! De mi-ai da plugul…
Cumnata:-Nici nu te gândi!
Dănilă:-Cât să trag două brazde în grădină…
Cumnata:-Cere şi de la alţii…
Dănilă:-Las’ c-oi veni mâine, când a veni Zahei.
Cumnata:-Cum vrei…dar să nu crezi că am să-l las să se atingă de avere!
Dănilă:-Ce şarpe de muiere!! Săracul frate-meu, bogatul de el, fără copii…şi-a luat pe după cap pe dracul!
…………………………………………………………………….
Dănilă: /A doua zi / –Zahei, Zahei, mai dă-mi, rogu-te, carul…
Cumnata:-Zahei e dus la câmp!
Dănilă:-Cumnată, cumnăţică, dă-mi carul pân’ diseară…
Cumnata:-Iarăă?!….Brânza-i pe bani, cumnate! Ultima oară când ţi l-a dat, l-ai rupt!
Dănilă:-N-am vrut!….Îmi plâng copiii-n casă de foame…măcar o mierţă de mălai…măcar o mierţă, îmi dai?
-4-
Cumnata:-Ţi-oi da…
Dănilă:-Ştiam că nu eşti rea…ştiam că ai…
Cumnata: /Afurisită./ -Ţi-oi da…un sfat, Dănilă! Ştiu că ai un bou, ca tine, zdravăn…vinde-l în târg, îţi ia o junincuţă, destul de zdravănă şi ea…îţi iei şi-un car mai mic la care să şi tragă…iar de-o-ngrijeşti, de-i dai şi fân şi iarbă grasă, ţi-a da şi lapte să-ţi hrăneşti copiii care acuma-ţi plâng de foame! De-i face-aşa, nu-i mai veni…şi nu mi-i cere mereu!
Dănilă:-E toată numai fiere, muierea asta! Dar poate că tot răul e spre bine. Bine? Bine!.. M-oi duce-n târg!
***
Dănilă:-Hăisan, Hăisan, băiete, hai! Cred că ne-om despărţi, prietene! Aşa e viaţa! Grea!..Mă bucur că-nţelegi…Mi-a părea rău, dar poate că-i nimeri la unul mai avut ca mine, ce te-a-ngriji şi te-a hrăni mai bine…ţi-a da şi fân mai mult, ţi-a face şi culcuş de paie …şi poate nu ţi-a trage pe spinare, bice…şi poate nu te-a prinde în jug, să tragi din greu, ca bou ce eşti! Glumeam!…Hai, nu te întrista, să nu fim pesimişti!… Să punem, totuşi, binele-nainte!
***
Danilă: /Către bou / –Tu vezi ce văd şi eu?…Vine un car spre noi!…Stai drept şi nu mişca!
Ţăranul: /Trecând pe lângă ei./ -Ho, car nebun! Stai locului! Am zis să stai!…Noroc!
Dănilă:-Noroc, noroc, dar stai!
Ţăranul:-Ţineţi şi voi, că altfel se tot duce!
Dănila:-Propteşte-te, Hăisan!…Ce e minunea asta?
Ţăranul:-Un car, nu vezi?
Dănilă:-Îl văd…ba-l văd că merge singur!
Ţăranul:-Vezi bine, nu te-nşeli. E car de lemn…şi-ncă…ce lemn! Oişte de gorun, obezi de fag…butucii de stejar, stejar…Îi spui doar “hăis” şi “cea”…şi-o ia, ba-n stânga, ba în dreapta…
Dănilă:-Atâta doar zici?… “hăis”si “cea” ? E bun!
Ţăranul:-De bou să tragă-n ham te poţi lipsi.
Dănilă:-Aşa m-am şi gândit! Să-ţi dau boul…să-mi dai carul….ce zici? E-un târg cinstit!
Ţăranul:-Noroc să ai de car!…
Dănilă:-…şi tu, de bou!…Hăisan, vezi de stăpân, că e…Un bou! Ce bou! Să dea un car pe-un bou! ..S-o iau din loc, să nu se răzgândească! …..Hăis! Cea! Aşa!…Când voi
-5-
ajunge-acasă i-oi cere lui Zahei…hei!..cea!…Zahei mi-a da, că-i frate-meu, nu-i ca nevasta-sa…mi-a da un sac de grâu, iapa şi plugul..oi semăna, apoi, la vară voi secera o holdă-ntreagă…cu carul ăsta plin m-oi duce la morar…ce-i aşa greu?…şi din făina mea, Smaranda mea a frământa şi-a pune în cuptor…apoi cu toţii ne-om ghiftui cu pâine proaspătă, pufoasă…şi lapte din belşug de la văcuţa noastră! Făcându-mi planuri ca ţiganul am obosit!….Dar ce-are carul ăsta? Ce-a păţit?…Când mai deunăzi l-am luat, un cal turbat parcă trăgea la el…dar calul s-a
făcut măgar, şi-acuma, carul, încăpăţânat, nu se mai dă urnit un pas!.. /Opintindu-se./ Hai, mişcă, mişcă-ţi roata spre casă, car mincinos, de nu…bucăţi te fac, te fac surcele şi te dau dracilor din iad s-aprindă focul sub cazanele cu smoală, în care păcătosul care mi te-a dat să stea la rumenit!…Stai, n-am terminat!….Cercurile şi osia şi cuiele de fier, bătute zdravăn şi călite bine de fierar, ajungă…chiar aşa!.. ..cum meriţi!…potcoave de cai morţi!Dar, stai!…poate că ai noroc…şi-om potcovi pe-altcineva!
***
/ În timp ce Dănilă, extenuat, zace lângă car, o ţărancă se apropie ducând o capră de funie./
Dănilă:-A mai rămas vreo capră-n târg?
Femeia cu capra:-Cum este cea pe care-o vezi nu mai găseşti!
Dănilă:-Tot căpraru-şi laudă sumanu’! Oricum, n-arată rău! Ţi-e de vânzare?
Femeia cu capra:-Da, de vânzare.
Dănilă:-Şi carul meu. Ce-ai zice să-ţi dau carul? Te prinzi?…Eu să-ţi dau carul…să-mi dai capra…
Femeia cu capra:-Capra mea e sănătoasă, o să-ţi placă!…şi nu-i mofturoasă, sigur o să-ţi placă!…lapte dă cât o vacă, de bunăseamă o să-ţi placă!…şi o să-ţi facă şi trei iezi să-ţi placă!… să-ţi placă … să-ţi placă…
Dănilă:-Hai, ia-ţi carul şi-mi dă capra! / Nărăvaşă, capra se zbate vrând să scape din mâna lui Dănilă; în timpul dansului caprei aceasta se freacă insistent de Dănilă./
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa,
Nu sări că te-oi lega Nu sări şi nu mai da
Te-oi lega şi tot ţi-oi da Stai cuminte că ţi-oi da
Două bote şi-o nuia Ce-a pofti inima ta
Şi-a fi vai de pielea ta! Frunza verde şi iarba
De m-aş vedea scăpat de râia asta de capră!../scărpinîndu-se intrigat. / .Sau, măcar de capră, că râia…
-6-
/ Femeia, face un semn unui cunoscut, care-o ajută să scoată carul din scenă. În urma lor, Dănilă blagosloveşte…/
Ţa-ţa care mi te-o dat Crăpa-i-ar limba în şapte!
Să n-aibă odihnă-n pat Crăpa-i-ar limba în şapte
M-o minţât că mi-i da lapte Mânce-o râia zi şi noapte! / Repetat, din ce în ce mai repede, până la ieşirea lor din scenă./
***
/ Un moş, fudul de o ureche, se apropie de Dănilă, îndopându-şi gânsacul pe care-l ţine sub braţ./
Dănilă:-Din târg vii, moşule?
Moşul:-E gânsac!
Dănilă:-De târg te întrebam! Mai e lume?
Moşul:-Bun de sămânţă! Mai rar aşa gânsac!
Dănilă:-Da’ scump a fost…gâscanul?
Moşul:-Gâştele mele abia aşteapă să dea iama prin ele!
Dănilă:-Dacă-ţi dau capra asta nurlie, mi-i da gâsca?
Moşul:-Când l-or lăsa puterile, l-oi îndopa…şi cu baba l-om mânca fript!
Dănilă:-Capra mea e sănătoasă…nu-i mofturoasă…lapte dă cât o vacă…şi ţi-a face şi trei
iezi cucuieţi…Ţine-o! / Îi dă capra moşului care-o momeşte cu câteva grăunţe rămase de la gânsac şi aceasta îl urmează ascultătoare. Dănilă rămâne cu gânsacul în braţe privind mirat la moşul care se îndepărtează povestind cu capra./
Moşul:-E chiar aşa de prost să-mi dea o capră pe un gânsac jerpelit?!..E chiar aşa tâmpit?
…E chiar aşa?!
Dănilă:-Da, da…Duce-te-ai unde-a-nţărcat surdu capra!
Capra calce piatra Crape capul caprei în patru
Piatra crape-n patru! Cum a crăpat piatra-n patru!
***
/ Gânsacul, sâsâind agresiv începe să-l ciupească pe Dănilă de nas, de urechi, făcându-l să râdă pe toată durata acestei scene./
Dănilă:-Ia vezi aici, că nu ajung să mă scarpin!….Stai, că mă gâdil!…
Precupeaţa:-Ce vrei de mă tot pâsâi?
Dănilă:-Stai cuminte, diavole!
Precupeaţa:-Îţi râzi de mine, omule?
–7-
Dănilă:-Ai zbura?…Stai aşa!..Lasă gâsca!…
Precupeaţa:-Mă faci gâscă?!
Dănilă:-Ba! Dar s-ar duce după ea, nu-l vezi?…Stai locului!…Nu mă mai gâdila!…Te-oi da de pomană şi-oi scăpa de belea!
Precupeaţa:-Dă-o-ncoace, n-o lăsa! Aşa! / Îi suceşte gâtul gânsacului./
Dănilă:-Ce-ai făcut cu gâsca mea…muiere?!
Precupeaţa:-Dacă nu se stâmpăra!
Dănilă:-Să-mi dai bani pe ea, că-i marfa mea!!
Precupeaţa:-Ia de-aici o pungă.
Dănilă:-Doar o pungă?…O pungă goală?!
Precupeaţa:-O pungă… şi-o para!…E prea destul!
Dănilă:-Bogdaproste!
Precupeaţa:-Bine zici…că prost mai e!
………………………………………………………………………………………………
Dănilă:-Bun târg am mai făcut?!….Dintr-un zdrahon de boulean, până la urmă m-am ales cu o traistă sfrijită…goală!…Nici tu para!…Măi, frate, măi, rău am mai ajuns…ai zice că Ucigă-l Toaca şi-a vârât codiţa şi judecata mi s-a tulburat! Măi, frate, măi!
***
Dănilă:-Măi, frate, măi, Zahei!
Cumnata:-Ce-ai izbândit la târg?
Dănilă: /Minte în virtutea planului pe care şi l-a făcut./ –Văcuţa şi căruţa…şi punguţa!
Cumnata:-Bun sfat ţi-am dat…să-mi mulţumeşti!
Dănilă:-La urmă!…Până una-alta, văcuţa şi căruţa sunt în pădure…le-am dus să-mi car de foc…dar mi-ar mai trebui şi iapa voastră, că lângă Iazu-Negru a plouat şi s-au împotmolit.
Cumnata:-Iapa-i în grajd, dar nu ţi-o dau nici moartă!
Dănilă:-După ce ies pe poartă, mă jur pe orice vrei că nu te-oi căuta cât oi trăi!
Cumnata:-Aşa să faci!
Dănilă:-Aşa…cum am promis…îţi mulţumesc cumnată! Mă grăbesc!…Eu am plecat!
Cumnata:-Dănilă, lasă iapa!…Iapa mea!!…M-a furat!!!…Mişelul!!…M-a furat!
………………………………………………………………………………………………
-8-
Dănilă:-Eu am plecat..da,da…/ Către spectatori./…am plecat şi mi-am lăsat copiii şi nevasta…mi-am luat lumea-n cap cu gând să mă căpătuiesc pe undeva…sau, cine ştie…să mă călugăresc…
***
/ În poiana de la Iazu-Negru, Dănilă filozofează…/
Dănilă:-Să mă călugăresc…să nu mă călugăresc…Să mă călugăresc!…Să uit de tot de lume, să mă liniştesc, să mă îndrept cu gândul către cele sfinte. Aici, din malul iazului pâna-n pădure e loc de-o mănăstire…lemne, har Domnului găsesc…Stejar pentru tălpoaie, brad mai uşor pentru pereţi şi grinzi… şi corni pentru acoperiş, iconostas din lemn de tei plăcut mirositor, iar crucea, Sfânta Cruce, dintr-un lemn de pin. Am şi răşină pentru lumânări ce le-oi aprinde în altar! Aici!…iar turla bisericii unde oi trage clopotele, aici!….Ce linişte şi pace…ca în Rai!
Dracul 1: /Sărind din apa iazului, pe mal, un drac-iscoadă./ -Ce cauţi pe la noi, Dănilă?
Dănilă:-De unde ştii tu cum mă cheamă pe mine?
Dracul 1:-Cele de Jos le ştim mai bine decât Cel de Sus!
Dănilă:-Eu chiar la El gândeam, să-I fac locaş de-nchinăciune, jos, pe pământ!
Dracul 1:-Mă..mă…mănăstire…aici …la poarta Iadului ţi-ai găsit tu să ridici?!
Dănilă:-Am auzit vorbind că Iazul-Negru ar fi plin de draci, dar n-am crezut!
Dracul 1:-Să crezi… şi să te cari!
Dănilă:-După-nălţarea mănăstirii!
Dracul 1:-Te pui cu Dracul, omule!
Dănilă:-Zău?…Ia te uită!…Ţânţari!…Pe tine nu te-nţeapă?
Dracul 1:-Ba da!
Dănilă:-Stai! Nu mişca! /Îl pălmuieşte zdravăn./
Dracul 1:-Mă doare, măi!
Dănilă:-E de la-nţepătură!
Dracul 1:-Stai!
Dănilă:-Piei, drace!
Dracul 1:-Nu mai da!
Dănilă:-Eu de ţânţari vorbeam!
Dracul 1:-Au!
Dănilă:-Nu mişca! Aşa!
Dracul 1:-Destul!
-9-
***
/ Adunarea diavolilor în Iadul Lacustru./
Dracul 1:-Stăpâne! Stăpâne al Adâncurilor!
Scaraoţchi:-Cine mă cheamă?
Dracul 1:-Întunecimea Apelor, Luminează-mă!
Scaraoţchi:-Apropie-te!…Tremuri?
Dracul 1:-De mare spaimă…mă…mă trec sudori de gheaţă!
Dracul 2:-O baie de nămol fierbinte şi-o să-i treacă!
Dracul 1:-Mă tem că nu!…Am veşti!
Scaraoţchi:-Zi-o pe cea mai bună!
Dracul 1:-Un suflet rătăcit dă târcoale iazului.
Scaraoţchi:-Dacă şi-a pus în gând să-şi pună funia cu bolovan de gât, te du şi-i dă un brânci! Îl aşteptăm!
Dracul 1:-Nu-i chiar aşa de supărat pe viaţă!
Dracul 3:-Atunci, ce vrea?
Dracul 1:-Vrea în poiana de pe mal să-nalţe…loc de-nchinăciune!
Scaraoţchi:-O mănăstire?!
Dracul 3:-Să tragă clopote la poarta Iadului?!
Scaraoţchi:-Mii de draci!…Scuzaţi!…Împieliţaţilor!…Mare primejdie ne paşte-mpărăţia!
Dracul 4:-Să-l speriem!
Dracul 5:-Să-l deochiem!
Dracul 2-Să-i băgăm frica-n oase!
Dracul 6:-Un om cu frica lui Dumnezeu nu se teme de noi!
Dracul 1:-Aşa e!…M-a luat la palme!…Încă simt urma!
Scaraoţchi:-Cititorule! Apropie-te!…Ce vezi?
Dracul 3:/Privind urma palmei lui Dănilă./-Urmă adâncă…sănătoasă şi cărnoasă…Tare!
Dracul 1:-Aşa e!…Rău m-a fript!
Dracul 3:-Linia vieţii…dublă…Bătrâneţe lungă!…Bate suta!
Dracul 2:-Avem ce aştepta!
Dracul 3:-La rădăcina degetului mare…multe linii îmbârligate…Încurcături băneşti!
Scaraoţchi:-Aicea să-l atingem, la parale!
Dracul 4:-Mai e ceva?
Dracul 3:-Linia vieţii înlănţuită…Credinţă în familie…nevastă şi copii!
Scaraoţchi:-Ce faci, mi-l lauzi?!…Cobeşte-i de noroc!
–10-
Dracul 3:-N-am cum! E rămuroasă linia…Noroc cu carul!
Dracul 2:-Cu carul ce l-a dat pe capră?!…Ha, ha, ha!
Dracul 3:-Palmă plină de stele, cruci…Mulţi bani, avere ne-aşteptată!
Dracul 1:-Ăsta nu-i om, e dracul gol!
Dracul 2:-N-avem de-ales!
Dracul 4-Să-i dăm bănet, să uite cele sfinte!
Scaraoţchi:-Un sac de galbeni dă-i…şi dă-i un şut să plece!
***
Dracul 1:-Stăpânul meu, Întunecatul, m-a trimis să-ţi dau…să ai…
Dănilă:-Să-mi dai ?…
Dracul 1:-…un sac de bani! Te-a norocit!
Dănilă:-Frumos din partea lui!
Dracul 1:-Las’ că-i nenorocit de pierderea comorii!
Dănilă:-Şi?…Mare pagubă!
Dracul 1:-Să ştii că-i mare pagubă ce ne-ai făcut, Dănilă! Cu-atât amar de bani, puteam să cumpărăm un car de suflete.
Dănilă:-Cu sacul plin de galbeni îmi dă mâna să mă las de pustnicie!
Dracul 1:-I-aţi gândul de la mănăstire, ia-ţi sacul în spinare şi ia-ţi tălpăşiţa către casă, până când nu se răzgândeşte Cel-de-pe-Comoară! M-am dus!
Dănilă:-Noroc!…Roata Norocului s-a-ntors şi către mine…şi nu-i mare păcat dacă noro-cul meu pe diavol a nenorocit!..Să-mi fie-nvăţătură! De vrei ca dracii să te bage-n seamă, le spune că eşti meşter de biserici…apoi aştepţi…şi banii-ţi curg ca din cutia milei!
***
Dracul 2:/ Un drac scund dar spătos ca un hamal./ –Dănilă, am sosit!
Dănilă:-Chiar bine, că-mi era urât!
Dracul 2:-Aşa cum ţi-a prezis cel dinaintea mea, bătrânul Scaraoţchi s-a răzgândit! Îţi lasă banii, dacă te întreci cu mine din puteri.
Dănilă:-În ce fel?
Dracul 2:-Vezi iapa care paşte lângă pădure?
Dănilă:-E iapa lui Zahei…şi iapa cu care am fugit de-acasă!
Dracul 2:-Care din noi va lua iapa-n spinare şi alergând cu ea va-nconjura de trei ori iazul, fără s-o pună jos, acela să ia banii!
Dănilă:-Te-a deşela…că-i zdravănă, hrănită bine.
Dracul 2:-Vezi c-am pornit!… E ca un fulg!
–11-
Dănilă:-Ptiu, drace!…Vezi să nu-i rupi vreo coastă…mergi mai domol împieliţatule, c-o zdruncini…ai grijă, Michiduţă… să n-o scapi, să-şi frângă gâtul, că mă omoară cumnată-mea!
Dracul 2:-De trei ori iazul? S-a făcut! E rândul tău.
Dănilă:-Să-şi tragă şi ea sufletul!…Ascult-aici!…Să iei o iapă-n spate nu-i nu ştiu ce scofală…însă între picioare s-o duci şi încă alergând, asta ar fi ceva nemaivăzut!
Dracul 2:-Nu cred să poţi minunea!
Dănilă:-Ia, bagă între coarne!…./ Începe dansul căiuţului./ Nu-mi vine să m-opresc!..Mai vrei?…Încă o roată…şi-ncă una…ţi-e de ajuns, încornoratule!
Dracul 2:-Stai, stai! M-ai biruit!..Îmi tremură genunchii de ce-am văzut! Ia-ţi banii şi te du!
Dănilă: /Încearcă să urnească sacul de galbeni dar fără succes./
***
Dracul A: /Picioare lungi, deşirat, alură de alergător./ –Ia stai aşa, că nu s-a terminat! Cu mine-ai să te-ntreci la fugă!
Dănilă:-Geaba-s picioare lungi când mintea-i scurtă! Îţi spun de-acum, să ştii! Nepotul meu, ce ieri încă umbla de-a buşilea, te-a face de ruşine de-ţi alerga-mpreună.
Dracul A:-Mă prind, lăudărosule!
Dănilă:-O clipă doar!…Copilul încă doarme dus, c-a ronţăit de dis-de-dimineaţă un coş de morcovi. Dar l-oi trezi. Când vă fac semn, porniţi!…Eşti gata?…Daţi-i drumul!…
Nepoate, dă-i cu coada pe la nas!…Accelerează!…Hai, Aghiuţă, prinde-l de urechi! Na, că nu poţi!…Iar ţi-a scăpat!…Să te dai cu nămol la-ncheieturi, Picioare-Lungi!…Parcă ai plumb în talpă…Haide, nepoate, arată-i dosul, nu te ruşina!…Lasă-l să-şi tragă sufletul….E terminat!…
Dracul A:-Da’ iute de picior îţi e nepotul! O dată nu i-am fost înainte, ca să-l văd din faţă; din spate doar…i-am tot văzut urechile în vânt! Cam mari!…Ca de…
Dănilă:-Ca de copil obraznic. L-am urechiat de mic, dar nu s-a învăţat. Tot neascultător, fugind mereu de-acasă, e antrenat. Îmi seamănă leit!…Cu mine te încumeţi, sau te dai bătut?
Dracul A:-Mă dau bătut! Mai bine ciomăgit de Talpa-Iadului, decât să-mi crape inima fugind după unul ca tine! Bani or mai fi, dar sănătate…
Dănilă:-Că bine zici, să fie!
-12-
Dracul Luptător: / Bine clădit, cu braţe puternice./ –Nu pune mâna pe ce nu-i al tău!
Dănilă:-L-am câştigat deja de două ori.
Dracul L:-În luptă dreaptă trebuie să mă învingi pe mine!
Dănilă:-Cu dracul, luptă dreaptă…n-am auzit?!…Dacă pe moşu-meu îl birui, om lupta şi noi.Te du încolo, pe cărare, până când dai de el. Îl recunoşti uşor. Pe trup e plin de păr, mai are câţiva dinţi în gură şi-un colţ dintr-o măsea de minte, de auzit nu prea aude că-i şut de o ureche. Dar chiar aşa bătrân, slăbit după o iarnă grea în care a postit şi a zăcut …şi tot ţi-a frânge oasele de nu l-oi potoli….Când ţi-a fi greu şi nu-i mai rezista, să-mi faci un semn…la stânga…în spate după stânci…ia vezi, umblă cu grijă să nu-l superi…
Moş Gavrilă, moş Gavrilă Eu bat toba, zornăi lanţul
Ieşi puţin din vizuină E vremea să-nceapă danţul
C-am adus de tăbăcit Moş Gavrilă, ţi-oi da suta
Piei de drac de argăsit! Să-nveţi pe dracul bătuta!
Joacă, joacă, moş Gavrilă
Şi de drac nu-ţi fie milă
Bate-i toba pe spinare
Bate-o, bate-o, cât de tare!
Dracul L:-Ce vână are moşul!..Nu ţi-a fost milă de mine, păcătosule!
Dănilă:-Mi-ai făcut semn cu stânga?
Dracul L:-Mi-a rupt-o…m-a nenorocit!…Dar dreapta n-ai văzut-o?
Dănilă:-Vorba n-a fost aşa. E vina ta, aşa că bucură-te c-ai scăpat cu viaţă şi poţi lupta cu mine!
Dracul L:-Mai am o mână teafără! Crezi că-s bătut…?! De fapt, sunt cam bătut…Salut!
Dănilă:-Salut!
***
Dracul Buzdugan: /Uriaş, cu dreapta enormă în comparaţie cu stânga./ –Dănilă!!
Dănilă:-N-ai plecat?
Dracul B: /Rotind ameninţător buzduganul./ –Unde-i Dănilă?….Prepeleac!!
Dănilă:-Alt drac!…Ia, vezi, cum umbli cu jucăria!
Dracul B:-Care-l aruncă mai tare şi mai sus, ăla ia banii!…Ce faci?…Te-aşteaptă buzduganul…
Dănilă:-Nu-l arunci tu întâi?
–13-
Dracul B:-Mai bine, tu!
Dănilă:-Mi-e greu…dar poate mă ajuţi până-l pornesc!…Aşa…o roată…şi-ncă una…/În încercarea de a arunca buzduganul, Dănilă îl loveşte pe drac în cap./…S-a dus!
Dracul B:-Aaaaaa! /Ameţit de lovitură./
Dănilă:-Ce vezi?
Dracul B:-Văd stele verzi!
Dănilă:-Le recunoşti?…vezi “Ursa”, ”Carul Mare” ?….dar buzduganu-l vezi?
Dracul B:-Merge prea iute…ameţesc…
Dănilă:-…”Cloşca cu pui”…”Berbecul”…”Peştii”…Ei, cum te simţi?
Dracul B:-Simt că plutesc şi eu…
Dănilă:-Trece “Ciobanul cu oile”…poţi să le numeri
Dracul B:-Una, două, trei…nouă…
Dănilă:-Ai adormit?…Trezeşte-te…trece “Fecioara”….nu pune mâna!…mergi mai departe…Buzduganul?
Dracul B:-Pe lângă lac, se-apropie de Lună…
Dănilă:-Aici voiam s-ajung, în Lună, la fraţii mei! De multă vreme mă tot roagă să le dau fier pentru potcoave şi securi. N-au fier destul şi buzduganul ăsta le-ar prinde foarte bine…
Dracul B:-E peste poate!…Vreau pe pământ!…Vreau buzduganul înapoi!
Dănilă:-Atenţie că vine…e ca o stea cu coadă… poartă ghinion!
Dracul B:-O stea cu coadă?!
Dănilă:-Ce-ai rămas aşa?!
Dracul B:-Şi buzduganul…şi luna…
Dănilă:-Să-l mai arunc o dată?
Dracul B:-Uită de el! Eu am plecat…te las cu banii!
Dănilă:-Păcat! A început să-mi placă!
***
Dracul Chiuitor: /Căscând o gură cât o şură./ –Ui, ui, uiiii….!
Dănilă:-Ce chiui, drace!…Nu înţeleg ce spui!
Dracul C:-Ui, ui, uiiii….!
Dănilă:-De ce ce te chinui şi nu spui pe şleau?
Dracul C:-Ui, ui, uiiii…!
Dănilă:-Aşa ţi-e vorba?…Şi, ce-ai vrea?
Dracul C:-Uiiiiiiiiiii…!
–14-
Dănilă:-Să chiuiesc şi eu?….Păi, ţi-ai găsit nănaşul!
Dracul C:-Uiiiiiiiiii….uiiii….uiiiiiiiiiiii…..!
Dănilă:-Te bucuri pe degeaba!…Hai, începe tu!
Dracul C:-Uiiiiiiiiiiiiiiiiiii…..!
Dănilă:-Numai atât?
Dracul C:-Uiiiiiiii…Uiiiiiiiiiii…!
Dănilă:-Abia te-am auzit.
Dracul C:-Uiiiiiiii….Uiiiiiiiiii….Uiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii….!!
Dănilă:-Orăcăi ca un pui de baltă, ameţit!…Acuma eu! Dar te previn: închide ochii, să nu-ţi sară…închide gura să nu-ţi cadă dinţii…şi prinde-te de prepeleac să nu te-mprăştii!…Încep!…./Şoptindu-i la ureche şi atingându-l cu degetul la tâmple şi în frunte./ ….În numele Tatălui…al Fiului…şi-al Sfântului Duh…Amin! /Dracul începe să tremure cumplit, apoi cade lat, ca lovit de trăznet./
***
/Din nou în Iadul Lacustru, lumea dracilor înspăimântaţi. În faţa lor,iscoada leşinată./
Scaraoţchi:-Hei, ce-i cu tine?…M-auzi?
Dracul 1:-Ce s-a-ntâmplat?
Dracul 2:-Nu mişcă!
Dracul 3:-Îşi mişcă buzele!
Scaraoţchi:-Ia, vezi ce spune, cititorule!
Dracul 3: /Citindu-i de pe buze./ -“Milă!”…”Nu pot asculta!”…”Cuvintele mă dor!”…”Simt că plesnesc!”
Scaraoţchi:-Da’ ce i-a spus tartarul deDănilă, de l-a adus în aşa hal?…Ascultă-l!
Dracul 3:-Ascult!…zice ceva de…numele tatălui..al fiului…al sfântului duh…amin!!!!
Dracul 2:-Aferim!…
Scaraoţchi:-Ăsta-i adevărat blestem pe noi!
Dracul 4:-Să ne ferim!
Dracul 3:-Să-l afurisim!
Dracul 2:-Să-l blestemăm!
Dracul 1:-Să nu-l cruţăm!
Scaraoţchi:-Hai, Urâtule!…Hai, să-i zici de boale…de dureri de şale…
Dracul 3:-Să-ţi zic de deochi Măseaua de minte Iar o babă sură
Să-ţi sară şi-un ochi Să-ti sară…şi-un dinte Fără dinţi în gură
Celălalt să cate Falca să-ţi rămână Să te doftorească
-15-
Cruciş într-o parte! Strâmb-o săptămână! Să te ologească!
Cu piciorul drept Şi din cap să-ţi cadă Când îi fi mai tare
Să rămâi la piept Părul tot grămadă Să cazi din picioare
Cu piciorul stâng Stânga să-ţi atârne Când îi fi mai moale
Să calci numai strâmb! Cu degete cârne! Să zaci de lungoare!
Cum a vremui, aşa îi boli: Când a fi frumos, să te tragi pe jos…Când a fi a ploaie, să-ţi crească buboaie!…………….Acuma, blastămă şi tu de poţi!
Dănilă: /Schimonosit de durere, cu un ochi umflat, cu mâna atârnându-i şi abia târându-şi un picior…/ –Aicea n-am blestemuri…da’ le am în pod!…Măi, urâţenia pământului! Frumos ar fi să mă conduci acasă şi acolo să-ţi întorc urările de bine ce mi-ai făcut!…Ia banii-n spate, zboară, mă ţin şi eu de voi să nu se sperie copiii când te-or vedea!…/Ţinându-se cu greu de funia dracului-zburător, ca de sfoara unui zmeu, Dănilă se apropie de casă din ce în ce mai vessel./
Hei, hei!…Venim!…Venim, copii!….Vă pregătiţi, că vin cu necuratul…luaţi blestemurile de aramă pentru duhuri rele!
/Copiii se-apropie agitând clopoţei, bătând în lemne ca în toacă, chiuind şi învârtind cârâitori, băgând pe drac în sperieţi./
Hai, c-am ajuns!…Hei, drace, stai pe loc…s-auzi un sunet cristalin ce ţie-ţi dă fiori!…Ascultă şi toaca!…Daţi pe el!…Ucigă-l Toaca!…Clopote!…Ucigă-l Toaca a fugit!….Să-i tragem clopotele!….Minune mare!….Prepelecii..au înflorit!!
/Sunete cristaline de clopoţei vestesc încheierea spectacolului, copiii spectatori ies în pauză!/
