ALI BABA ŞI CEI PATRUZECI DE HOŢI
Basm-teatral de TRAIAN SAVINESCU după poveşti arabe
PERSONAJE:
Ali-Baba Şah-Şahriar Abdul(servitor) Kassim(fratele lui Ali) Hassan (cãpetenia hoţ.)
Morgana Seherezada Doniazada(sora ei)Basma(cumnata sa) Mustafa (curelarul)
PROLOG
Marele-Şah:-Ce plictiseală! Câtă căldură! Şi lumină! Prea multă căldură şi lumină! Să fie seară! Să fie dimineaţă! Şi seară! Şi dimineaţă!… Baie de aburi!… Seară! Dimineaţă!… Sunt mort de oboseală! De şapte nopţi nu dorm! Mănânc! Veghez! Mănânc!…Orez. Munţi de orez!… Baie de aburi!… Pilaf. Munţi de pilaf!… Baie de aburi! … Miere şi lapte. Orez cu lapte.Râuri de lapte! M-am săturat!… Nu pot dormi…. Sunt rupt! E cazul să coborâm cu picioarele pe pământ!…Vreau ceva nou!….Pe ce era să calc?…( dansul şarpelui )
-Ce spui?…Ce şuşoteşti?…Şopteşte-mi la ureche!… (ascultă atent)…Ştii tu?…Eşti sigur? Să ştii că am să meditez asupra spuselor…(râde)…Nu pot să cred!…Îmi spui poveşti!….Astea sunt basme!….Să-ţi spun şi eu…dar cum să-ţi spun…să-ţi spun… Şeherezada! Da, da,…e bine-aşa…Şeherezada. Îţi vine foarte bine!.. Dar ce-mi spui tu sunt basme! Te-ntinzi prea mult şi mult prea sus. Treci pe pământ…cobor şi eu îndată!
……………………………………………………………………………………………
Şah Şahriar:-Aduceţi roaba! Nu asta…cealaltă…cum o cheamă…Şeherezada!
Şeherezada:-Mărite Şah, …Stăpâne, Şahriar…cu plecăciune!
Şahriar:-Şeherezada…eram… acolo sus…când mi-ai promis…poveşti…pentru nesomnul meu…
Şeherezada:-Ţi-e mintea-nvolburată, stăpâne. Eşti fierbinte…ai febră şi-ameţeli! O cană de lapte cu miere te va înzdrăveni.
Şahriar:-Să nu mai aud de miere…am mai spus! Nici lapte şi nici miere!
Şeherezada:Atunci, cafea!
Şahriar:-Ce-i aia?
Şeherezada:-Vei vedea!…Abdul!…Cafea….Pentru stăpânul nostru, Şahriar,..cafea! O cafea neagră! Neagră şi fără miere, deci amară…să-ţi îndulcească suferinţa, stăpâne! Hei, surioară,…Doniazada…aduceţi mere!
-2-
Şahriar:-Am spus că nu vreau miere, nu pricepeţi?
Doniazada:-Astea sunt mere, nu e miere! Iată şi pere, prune, struguri şi banane! Şi portocale zemoase… şi răcoritoare… pentru cei înfierbântaţi!
Şeherezada:-Şi-acum, povestea…care poveste?…
…POVESTEA LUI ALI BABA ŞI A CELOR PATRUZECI DE HOŢI…
Şeherezada:-În vremurile de demult, pe când cămila avea aripi iar şarpele cocoaşe…şi şarpele nu se târa ci alerga zburdând printre havuzuri,…pe când nisipul sterp rodea livezi şi vii…în ţara Persiei trăia bătrânul Abdalah ce-avea doi fii, Kassim şi-Ali Baba.
Şahriar:-Dar nu se poate-aşa ceva! Unde-ai mai pomenit cămilă zburătoare.. şi toate celelalte?
Şeherezada:-Ăsta-i un basm, stăpâne, şi-un basm începe-ntotdeaun-aşa!
Şahriar:-Basm?…Basme! Cine mai crede-n basme?!…. Hai, treacă de la mine!
Şeherezada:-La moartea lui, bătrânul Abdalah lăsă celor doi fii, drept moştenire, o funie, o traistă petecită, o pungă goală şi doi bani de-aramă, pe care bunii fraţi le împărţiră, ca fraţii, adică aşa cum hotărî Kassim, că el era mai mare, şi care îşi luă drept parte punga şi un ban,…ba, nu,…chiar amândoi bănuţii îi luă.. şi o luă înspre apus, înspre cetatea-nvecinată în care se-aşeză şi se chivernisi, căci se-nsură cu o femeie, nici bună, nici deşteaptă, nici frumoasă, însă bogată şi fudulă. La aşa om, aşa comoară!… Şi-atât cu el
Sahriar:-Mai vreau cafea…amară!
……………………………………………………………………………………
Şeherezada:-Sărac lipit şi părăsit de fratele Kassim, fără alt suflet lângă el, Ali Baba se hotărâ s-o termine cu viaţa. Chitind într-un salcâm bătrân o creangă ce părea taman bună să se atârne-n ea, Ali Baba îşi puse funia de gât şi traista-n cap, trăgând nădejdea de mai bine în viaţa de apoi.
Abdul:-Dar Eu…
Şeherezada:-…Atoate-Văzătorul citi în mintea tulburată a lui Ali gândul ascuns şi necurat…
Abdul:-…”să-ţi iei viaţa e păcat!”…stă scris cu litere de foc…
Şeherezada:-..Cel Mare şi de Necuprins…se hotărâ să-i mai ofere-o şansă nesăbuitului calic.. şi frânse ca pe-o scobitoare creanga de acaţ,…şi cum căzu de sus, Ali Baba icni şi-apoi tăcu,…tăcu,…tăcu mormânt. Rămase lat.
Abdul:- Ca o lipie pe tipsie pusă la copt.
-3-
Şeherezada:- Părea ca mort. Cu faţa-n sus, bătut în cap de-un soare nemilos, cu creierul încins de arşiţa amiezii, Ali Baba zăcea, zăcea şi aiura…
***
Ali Baba:-Apă…vreau apă…apă…
E prea multă lumină! Şi căldură!…Mă sufoc!…Un strop de apă!..De când aştept!…”Fata Nisipurilor”…am auzit de tine…Dă-mi să beau!…Rămâi cu mine…aşa…acum mi-e bine…Nu pleca!
Morgana:-Sărmanul, i-o fi sete! Mi-a mai rămas un strop.
Ali Baba:-Apă,..apă!…Tu cine eşti?…
Morgana:-Trăieşte!…Trăieşti!!
Ali Baba:-De unde-ai apărut?…De unde vii?
Morgana:-Vin din deşert. Pe-ai mei i-a înghiţit furtuna. Doar eu am mai rămas.
Ali Baba:-Copil orfan! Ai nume?
Morgana:-Mi se spunea Morgana.
Ali Baba:-Ce să mă fac cu tine?
Morgana:-Fac de mâncare, fac curat… fac tot ce pot să te slujesc,… stăpâne!
Ali Baba:– Nu prea am de niciunele, dar dacă vrei, rămâi.
Morgana:-Sper să nu-ţi pară rău, stăpâne! Stăpâne…şi mai cum?
Ali Baba:-Ali Baba.
Morgana:-Ali Baba?…Frumos!
Morgana:-Ne-a prinde noaptea în deşert şi va fi frig.( Ia funia şi dă să plece.)
Ali Baba:-Ce vrei să faci cu funia?
Morgana:-Ne va ţine de cald.
Ali Baba:-Din tot ce-ai spus, n-am priceput o iotă.
Morgana:-Eşti încă obosit, stăpâne. Rămâi. Mă-ntorc îndată.
Ali Baba:-Să nu te-atârni de cracă! Na, că s-a rupt! Ce naiba vrea să facă? E încăpăţânată ca o cămilă! Da’ proastă nu-i deloc!
Morgana:-Să facem foc , stăpâne, lemne-am adus destule, mai şi rămân!
Ali Baba:-Aveam scăpărătoare, dar cred că mi-a scăpat…
Morgana:-Vom face foc cu lemnul de salcâm…hai, suflă…focu-i gata!
Ali Baba:-Mi-e cald şi bine..Am putea dormi. Sunt frânt.
Morgana:-Eu voi veghea , stăpâne!N-am somn…mi-a trece noaptea mai uşor vorbind cu stelele … ”Înalte…Prea-Înalte…Stăpâne bun…trimite-ne un semn din mare mila Ta, să ştim că ochii-ndurători ţi-ai aplecat asupra noastră, robii Tăi!”...Cine-i ….şi ce doreşti?
-4-
Călătorul:-Om bun…om bun, m-ajută dacă vrei şi poţi.. cu foc şi nişte lemne.
Morgana:-Prin mila lui Alah avem, aşa că-ţi ia cât vrei!
Călătorul:-Senina noapte se anunţă rece şi o cămilă stă să fete.
Morgana:-Luaţi şi vă-ncălziţi.
Călătorul:-N-am să-ţi rămân dator! Cu bine, somn uşor!
Morgana:-Cu bine!
……………………………………………………………………………………………
Ali-Baba:-Ce-i cu cămila asta?
Morgana:-E-un pui abia fătat…abia se ţine pe picioare…n-ar fi putut să ţină pas cu caravana cămilarului plecat în zori, aşa că într-un fel, cred că l-a lăsat în dar…
Ali Baba:-Un cămilar,…cum arăta?
Morgana:-Era în alb, avea turban, şi barbă…dar pe-ntuneric….
Ali-Baba:-Ciudat, că nu se vede nici o urmă de cămilă, deşi ziceai c-avea o turmă …
Morgana:-Mă mir şi eu , stăpâne,…doar n-am visat…i-am dat şeicului şi jar şi lemne de salcâm să se-ncălzească !
Ali-Baba:-De unde la-nceput într-un salcâm mi-era nădejdea de-a-mi lua viaţa, acuma, văd că tot salcâmul m-a readus la viaţă…Şi puiul de cămilă e un semn.
Morgana:- Iar eu mă simt ca nou născut.
Morgana:-E gumă. Gumă arabică. Lipici.
Ali-Baba:-Am auzit de-aşa ceva, dar n-am văzut.
Morgana:-Tot lemnul de salcâm, tot el săracul, dacă-l crestezi dă sucul lipicios;…. nu pune mâna! Cu apă, doar, se dezlipeşte…aşa că pân-acasă, rabdă!
***
Ali:-Ce se aude?…Nu-nţeleg!…Iar o furtunã de nisip?…Sunt blestemat!
Morgana:-Nori de nisip se vãd!…Par cã şi tunete se-aud.Dar nu-i furtunã. Sunt cãlãreţi, stãpâne!
Ali:-Şi vin spre noi!…Sã ne ascundem! ?
Morgana:-Urcã, stãpâne!…Eu rãmân! ….Vino, Droma!
……………………………………………………………..
Hassan:-Ce-i cu cãmila asta pe-aici?
Tariff:-Unde i-o fi stãpânul?
Aman:-N-are!…N-are suflare!
Hamal:-E moartã, şefu’!..Nu ne vede nimeni!
Hassan:-Descãlecaţi!…
-5-
Tariff:-Haide, Hassan, nu ne mai ţine-n soare!
Hamal(„Grãsanul”):-Sã intrãm şefu’, la rãcoare!
Aman:-Hamal, dã-ţi peste gurã, cobe!
Hamal:-Aman, n-am vrut !….Allah sã ne fereascã!
Hassan:-Vã-ndepãrtaţi!…Mai mult!…Capu-n nisip, ca struţii, toţi! (Calcã vreo doi, sã le afunde mai mult capul în nisip, sã nu poatã auzi formula magicã.)
„Sesam, deschide-te!”…Tariff, cum stãm? (La intrare, unul dintre ei le verificã prada.)
Tariff:- Subţire, şefu’!
Hassan:-Nici sã mâncaţi nu meritaţi!
Aman:-Mai ales tu!
Hamal:-Ce-aveţi cu mine toţi?
Tariff:-Ai cam tras chiulul, bre!
Aman:-Tu nu te vezi?
Tariff:-La foale gros, subţire-n pungã!
Hassan:-Descãlecaţi…intraţi!….Hamal, tu nu!..Rãmâi de strajã!…Şi-ngroapã şi cãmila moartã!
Hamal:-Eu nu rãmân nici mort!…
Hassan:-Ai spus ceva?!
Hamal:-Ziceam cã o sã fiu şi eu, mort-copt, precum cãmila, pe când vã-ntoarceţi!
………………………………………………..
Hamal(rãmas singur):-Noroc cã-i doar un pui, nu-i greu de îngropat! …. Tu cine eşti? …Visez?…Nici în sarai nu cred sã fie o cadânã mai nurlie!…. Vai, mie!
Ali:-Hai sã fugim, sã nu ne-nhaţe hoţii!…
Morgana:-Sunt mulţi şi crunţi!
Ali:-Şi dacã pun laba pe noi, nu mai scãpãm în veci!
Morgana:-Sunt patruzeci!…
Ali:-Aşa de mulţi?
Morgana:-Cu şeful, cu Hassan….şi cu Hamal, pe care l-a pupat cãmila, sunt patruzeci în cap!….De unul am scãpat!….
Ali:-Ca sã scãpãm, eu zic sã nu mai stãm!….Hai, Droma, ia-o-n cârcã pe Morgana, sã plecãm!…Ce stai?…Acum te-a apucat ? … Hei, stai!…Pe mine cui mã laşi?…Morgana, Droma, staţi!
………………………………………………
Aman:-Hamal, Hamal!…Eu am bãut şi tu te-ai îmbãtat! Halal gealat!
-6-
Tariff:-Eu zic cã l-a pãlit cãldura!
Hassan:-Şi oboseala….c-a-ngropat cãmila!
Aman:-Trezeşte-te, Hamal!…
Tariff:-Hai, cã plecãm!
Hamal:-Eu nu mai plec!…Rãmân!…Rãmân cu fata!
Aman:-Ce fatã?!…Aiureazã!
Hamal:-Era nurlie!…Mi-a dansat!…
Tariff:-Vorbeşte fãrã noimã!
Hamal:-N-am visat!…Ce ochi avea?!…Avea şi-un şal!
Aman:-A fost o nãlucire!….
Tariff:-Luaţi-l şi urcaţi-l sus pe cal!
Hassan:-Vã-ndepãrtaţi!..
Aman:-Mai mult!…Ştim şefu’!
Hamal:-Dansa ca o şerpoaicã!
Hassan:-Capu-n nisip!
Aman:-Ca struţii, şefu’!…Aferim!
Tariff:-Ştim şefu’ , ştim!
Hassan:-„Sesam, închide –te!”……Pornim!
***
Morgana:-Ali, coboarã!
Ali:-Unde-aţi umblat?…Tu şi cãmila ta….voi, m-aţi trãdat!
Morgana:-Nu ne-am îndepãrtat!…Ba, am vãzut chiar tot şi ne-am distrat!….Îţi tremurau şalvarii!
Ali:-Eram în pom, şi bãtea vântul!
Morgana:-Glumeam, stãpâne!
Ali:-Ar trebui sã ne grãbim.
Morgana:-N-ai vrea sã ştii ce se ascunde sub pãmânt?…şi hoţii, ce-au cãrat?!
Ali:-Nu ştiu ce sã zic. Sã nu….
Morgana:-Ai uitat vorbele?!
Ali:-Cum sã le uit!…Vã-ndepãrtaţi!…Mai mult!…Capu-n nisip, ca struţii, toţi!
Morgana:-Asta nu-i pentru noi, ci pentru hoţi!…Spune formula cu ‚Sesam”…..
Ali:-Sesam…
Morgana:-Cu faţa la salcâm!
Ali:-”Sesam deschide-te!”
-7-
Morgana:-Ce zici?…
Ali:-Ce-ai vrea sã zic, Morgana?…
Morgana:-Ia-o uşor. Incet!…Eu şi Droma, te-om ajuta, stãpâne!
Ali:-Mi-e teamã sã cobor, ….pare-nfricoşãtor!
Morgana:-Ia funia cãmilei şi pune-ţi talismanul meu pe frunte.
Ali:-E ca un ochi de piatrã şlefuitã!
Morgana:-Te uitã!…Vezi?
Ali:-Foarte ciudat!….Citesc în beznã!
Morgana:-Chiar de-i la tine, vom vedea şi noi, eu şi Droma! … Coboarã fãrã grijã!
……………………………………………………………….
Ali:-E-adâncã grota!..
Morgana:-Nu te-auzim!…Strigã mai tare!
Ali:-Ah!…Pe numele Înaltului Stãpân…vãd mari comori…şi bani şi pietre-amestecate prin nisip!…Ce bogãţie!…Unde s-o pun şi cum sã scot comoara!…Morgana!…
Morgana:-Ia doar cât poţi lua, stãpâne!….Nu zãbovi!….
Ali:-Morgana, ajutor!!…Un şarpe uriaş…se-apropie….
Morgana:-Lasã şi fugi!
Ali:-N-am cum sã las…şi nici sã fug nu pot!….Îl simt cum mã fixeazã!
Morgana:-Ali, …Stãpâne….Nu-ntoarce spatele…Nu-ţi ascunde privirea!… Priveşte şarpele în ochi, cu ochiul tãu din frunte!…Cu ochiul tãu!…
Ali:-Ajutã-mã sã ies!…Abia mã mişc!
Morgana:-Hai, Droma, trage şi tu!…
Ali:-Morgana….Droma…Nu mã lãsaţi!
Morgana:-Ce s-a-ntâmplat stãpâne, de te-ai umflat aşa?
Ali:-Comoara, cum puteam s-o las şi sã nu iau mãcar un strop din ea?!
Morgana:-Şi pân-acasã ai sã ajungi târându-te aşa?
Ali:-Da, da,… târându-mã….voi!….Vã rog!….Şi veţi vedea cã de mâine şi eu…voi…
Morgana:-A obosit cãmila, stãpâne!…Mai e mult?
Ali:-Pe-aicea trebuia sã fie!….Doamne!…Aicea trebuia sã fie!….Furtuna de nisip …
Morgana:-Droma….
Ali:-N-a mai rãmas nimic din cort…doar nişte beţe….
Morgana:-Nu te mai vãicãri stãpâne!..O poţi lua de la-nceput, doar ai comoara!
Ali:-Ajutã-mã, Morgana!…Droma, vino aici!…Nu te uita!
Morgana:-Par mulţi, mult şi nisip…
-8-
Ali:-Cum o sã-i numãrãm? Sã iei bucatã cu bucatã din mormanul de nisip…..
Morgana:-Ne-apucã dimineaţa şi ne-or vedea vecinii….Ar trebui sã-i cernem!…Ai o sitã?…..
Ali:-Nu, sitã n-am, dar are frate-miu, Kassim!
Morgana:-Du-te şi-i cere…
Ali:-Nevastã-sa nu-i tocmai darnicã dar am sã-ncerc.
Morgana:-O sã încerc sã vãd şi eu ce s-a salvat!….Uite o tobã!….şi lampa!….Avem noroc! ……………
Ali:-Kassim, frate Kassim!
Kassim:-Plecaţi!…Plecaţi!…Nu sunt acasã pentru nimeni!
Ali:-Sunt, eu, Ali!….Allah fie cu voi, Kassim!….Vãd c-aţi trecut cu bine prin furtunã!
Kassim:-Ce vrei la ora asta, frate?
Ali:-La mine-a fost haram!…Acoperişul mi s-a dus…
Basmà:–Şi vrei sã-ţi facã frate-tu, cã tu n-ai bani?!
Ali:-Ba am…am venit…sã-mi dai…
Basmà:-Ce-i tot dai cu sã-mi dai cã tu n-ai!
Ali:-O sitã!…doar o sitã pânã mâine. Sã cern…sã-mi fac o pâine!
Basmà:-O sitã…goalã, nu ceri şi fãinã!
Ali:-Nu, nu, cumnatã…sita, numai sita..şi numai pânã…
Basmà:-Când îi veni cu sita, mãine dimineaţã…..vezi cã te-oi trimite-n piaţã dupã marfã.
Ali:-Te-ajut cumnatã..cum te-am mai ajutat şi altãdatã ’!
Kassim:-Sper cã nu-mi ceri parale pentru atâta….ştii cã n-am de dat…cã n-am!
Ali:-Ştiu, frate, cum de nu!
Kassim:-Cu-atâtea case şi-acareturi, ştii şi tu … e greu….
Basmà:-Aici ţi-e sita!…Nu uita de dimineaţã!
Ali:-Allah vã ţinã-n viaţã!…
………………………………………………………………………………
Ali:-Morgana!…Am sosit!…Ce faci cu toba mea!…
Morgana:-Ţi-i lua alta, pãnã una-alta!
Ali:-Şi ce-i cu toate celelalte…beţele de bambus…
Morgana:-Stãpâne, cerne dumneata comoara, şi lasã-n seama mea….
Basma:-Ce faci Ali? Mai dormi?…Nu ne-a fost vorba cã-mi duci marfa-n târg de dis-de-dimineaţã?…Te-ai ghiftuit cu pâinea ce-ai gãtit azi-noapte şi-ai tras la aghioase, de sitã ai uitat sã mi-o aduci….
-9-
Ali:-Ce pâine, ce gãtit!…Adicã, da…am mâncat-o şi fiind obosit…
Basma:-Dã-mi sita şi te gatã sã te duci cu marfa!…Cu grijã!
Ali:-Hai Droma, hai sã mã ajuţi sã car marfa cumnatei, dac-am promis!
Basma:- De când ai tu cãmilã, Ali…sau ai furat-o?!
Ali:-Fereascã Cel-de-Sus!…Mi-a dat-o un şeic, cã nu-i mai trebuia, avea deja o turmã mare…
Basma:-Tu îţi baţi joc de mine!
Ali:-Întreab-o şi pe fatã, cã trebuie sã vinã, s-a dus sã ia din piaţã…
Basma:- Ce fatã?!…
Ali:-Morgana!….Fata din casã!
Basma:-Ai şi roabã?….Şi casã?….Asta ţi-e casa?!…Te-ai scrântit de tot!….. Ce-i asta?…Ce e ãsta, Ali?…Un ban de aur!!!….Kassim, Kassim, bãrbate, vino degrabã!
Kassim:-Ce s-a-ntâmplat, nevastã?
Basma:-Priveşte…uite ce fãin-a cernut frate-tu cel sãrac!…Cernea la bani!….De aur!
Kassim:-Pe cine-ai tâlhãrit, mişelule?
Basma:-Du-te dupã cadiu, bãrbate, sã-l punã-n lanţuri!
Ali:-Stai, frate, nu mã prigoni cã n-am furat şi nici n-am tâlhãrit!
Kassim:-Şi-atunci, de unde?
Ali:-I-am gãsit!…În nisip…îngropaţi!…Departe, în deşert.
Kassim:-Şi-ai vrea sã-ţi cred minciunile?
Ali:-Ştiu locul. Şi îl ştii şi tu. Salcâmul cel bãtrân de lângã oaza Habibi!
Kassim:-Am poposit acolo…dar ….aur…cum zici tu…
Basma:-Tu minţi!
Ali:-Chiar sub salcâm e o ascunzãtoare de hoţi!
Basma:-De unde ştii?
Ali:-I-am vãzut ieri intrând!
Kassim:-Eu n-am vãzut nici o intrare. Aiurezi!
Basma:-Cum intri?
Ali:-Trebuie spuse nişte vorbe…Eu le ştiu!…
Basma:- Ce vorbe?
Ali:-Vin şi-ţi arãt de vrei sã te convingi. E aur cât nu poţi cãra cu toţi mãgarii tãi!…Vin şi-ţi arãt şi-mpãrţim aurul, ca fraţi ce suntem.
Basma:-Nu, nu, mişelule!…De nu vrei sã te bage cadiul la-nchisoare, ne spui ce vorbe trebuie rostite şi ne ducem noi!
-10-
Kassim:-Ei, care-s vorbele?
Ali:-„Sesam, deschide-te!”, Kassim. Numai bãrbaţi pot sã deschidã ascunzãtoarea.
Kassim:-„Sesam, deschide-te?”…E foarte simplu.
Ali:-Iar la plecare, de bunãseamã zici….”închide-te!”
Kassim:-De bunãseamã!
Basma:-De bunãseamã c-o pãţeşti, Ali, dacã nu s-a adeveri ce-ai spus!
Ali:- Când te întorci, sã-mi dai de ştire, sã-mpãrţim!
Basma:-De bunãseamã!
Kassim:-Basma, gãteşte sacii şi mãgarii!
Ali:-Şi pune-i şi ceva merinde, cã-i drum lung.
Basma:-Dacã-i drum lung…..te-oi aştepta acasã cu masa-ntinsã!
Ali:-Pe searã oi veni şi eu la cinã…sã ne-nţelegem!
Basma:-Nu te grãbi, Ali, rãmâi cu roaba!…şi te-oi chema eu!
Ali:-Te-ajute Atot-Veghetorul!
Ali:-Morgana!….Ce vis groaznic am avut!
Morgana:-L-am visat pe Kassim.
Ali:-Tãiat de hoţi!
Morgana:-Fãcut bucãţi în peşterã!
Ali:-Ce pot sã cred din asta?
Morgana:-Te du şi vezi, stãpâne…dar…ai grijã..
Ali:-O presimţire am…
Morgana:-Dacã doi muritori, cum suntem noi, acelaşi vis visat-am…e semn de la Înaltul!
Eu merg în târg!
***
Morgana:-Stãpânul meu, Ali, vã zice sãnãtate!
Şeic Alad:-Ce face fratele Ali?
Şeic Malam:-De când s-a şi chivernisit…nu mai prea dã pe-aici.
Şeic Sina:-Cu aşa fatã-n casã, nu se dã dus uşor.
Şeic Alad:-Îl aşteptam sã vinã de dimineaţã sã-şi aleagã un chilim.
Morgana:-Îl iau eu. Eu îţi şi plãtesc.
Şeic Malam:-Carafa asta, crezi cã i-ar plãcea?
Morgana:-Astãzi nu vine….Fratele sãu, Kassim, zace la pat.
Şeic Sina:-Kassim?!…Când l-am vãzut, acum vreo douã zile, era viteaz!
Şeic Alad:-Chiar nu ştiu ce i-a cãşunat, de l-a bãtut pe-un vânzãtor de-al lui.
-11-
Morgana:-E prins de friguri rãu de tot.
Şeic Malam:-Lasã-l sã tremure şi el niţel, cã destul tremurat-au alţii de teama lui!
Morgana:-Mergeam sã-i iau ceva…sã-i ia din fierbinţealã!
Şeic Alad:-Dã-i mãtrãgunã, cã e bunã!
Morgana:-Un leac sã-i treacã, vreau!
Şeic Sina:-Ia prafurile astea, fato şi i le du. De nu scapã cu ele…asta e!
Şeic Mustafa:-Allah e sus şi vede…şi cântãreşte!
Şeic Alad:-Poate-l mai lasã…
Şeic Malam:-Nu-l lasã ea, nevastã-sa….venin de şarpe!
Morgana:-Hei, Mustafa, dervişule, mai coşi în piele?
Mustafa:-M-a cam lãsat vederea, cãprioarã, dar de cusut mai cos şi şei şi hamuri şi curele!
Morgana:-Sã vii cu mine, am de cusut nişte bucãţi de piele mari!….Plãtesc!…Ţi-l pun în palmã!
Mustafa:-Aur?!…Chiar aur?…E chiar aur!!
Morgana:-Ţine-te dupã mine!
***
Ali:-Morgana, l-am adus….Era taman aşa cum l-am vãzut în vis….L-am pus în saci şi l-am adus acasã, sã-l îngropãm cum se cuvine.
Morgana:-Pe curelar, pe Mustafa, eu l-am chemat sã ne ajute.
Ali:-Ce vrei sã facã orbul, cã e orb, ştiai?
Morgana:-L-a face-ntreg, sã-l poatã arãta la lume şi nevastã-sa….şi sã-l poatã jeli!
***
Mustafa:-De când mã ştiu, n-am pomenit aşa ceva!…Cusut-am piei de caprã, de mãgar şi de cãmilã chiar, dar piele de om sã cos, bucatã cu bucatã, cap şi mâini şi piept şi şale şi picioare, sã fac iar om întreg din hãlci de carne…n-am pomenit! … Da, m-a plãtit, cu bani de aur, vezi?
Hamal(hoţ):-Şeicule, ãsta e banul tãu?
Mustafa:-Al meu, de bunãseamã, l-am câştigat cinstit…. am cusut toatã noaptea ca sã-l merit.
Hamal:-Cine te crede?…Vãd bine cã eşti orb!
Mustafa:-Aşa orb cum mã vezi, cusut-am piei de om tãiat bucãţi, bucãţi!
Hamal:-Un om tãiat bucãţi?!…Îţi dau şi eu un ban precum al tãu, dacã-mi arãţi la care casã ai cusut azi noapte!
Mustafa:-Întâi sã vãd cã mã plãteşti!
-12-
Hamal:-E ca al tãu, e drept?
Mustafa:-Şi zimţii şi pecetea sunt la fel!
Hamal:-Sã mergem dar!
Mustafa:-Eram desculţ şi mã-nţepam la mers….Încolo…..Aici cred cã era!…Sunt sigur, cum mã vezi şi cum te vãd!
Hamal:-Mai ia un ban, te du….şi nu mai spune nimãnui ce ţi s-a întâmplat!
Mustafa:-Fii lãudat!
***
Hamal:-Aici m-a adus curelarul. Asta-i casa!…Iatã şi semnul!
Aman:-Şi casa asta are semn la fel!
Hamal:-Peste putinţã!…Doar într-un loc am fãcut nodul.
Majed:-Nu-i nici o casã fãrã semn!
Hassan(şeful):–Te-ai îmbãtat şi-ai fãcut semn la toate!
Hamal:- Nu, şefu’!…Nu se poate!
Behar:-Ne-ai pus pe drumuri de pomanã!
Hassan:-Hamal, ţi-ai cãlcat jurãmântul, o sã plãteşti!
Majed:-O sã plãteşti cu capul!
Hassan:-Luaţi-l !
Aman:-Şi noi ce facem, şefu’?
Hassan:-Nimic în noaptea asta….N-are rost!…Mâine, alt plan,…un plan mai bun, sã nu-l strice vreun prost!
***
-Sãracul, cum s-a dus!
-Nici chiar aşa sãrac cum crezi.
-Nerãbdãtor a fost sã urce munţii de pilaf cãtre Allah!
-Ba, mai degrabã lacom, sã se-nfrupte din pilaf!
-De morţi, numai de bine!…
-Bine cã s-a dus!
-E mai îndurerat Ali, decât nevasta lui Kassim ce-l moşteneşte!
-Ali va trebui sã aibã grijã de cumnatã….şi s-o ia-n casa lui!
-Precum e obiceiul, ar trebui s-o ia şi de nevastã…sau pânã la soroc va trebui sã-i cate soţ, Ali Baba.
-Baba bogatã şi-a gãsi şi peţitori, fii fãrã grijã!
-M-aş însura cu ea pe datã, dar pe cât e de bogatã are şi-o gurã spartã.
-13-
Hassan:-Gealaţi, lãsaţi pãlãvrãgeala!
Tariff:-Şefu’, eu cred cã negustorul ãsta, Ali, ne ştie taina.
Aman:-Era sãrac lipit şi-acum are de toate!
Majed:-Mie-mi miroase a hoţie!
Tariff:-El ne-a umblat pe la comoarã!
Hamal:-Cu banul ãsta l-a plãtit pe Mustafa sã-l coase pe Kassim!
Hassan:-Ce ziceţi?!
Majed:-Eu zic sã-i dãm la cap, sã-l doarã!
Hassan:-Eu zic mai scurt: sã morã!
Aman:-Sã-nveţe toţi cã unu-i Hassan cu ai sãi patruzeci de hoţi!
Tariff:-Ne trebuie un plan, Hassan!
Hassan:-Îl am!
***
Morgana:-Stãpâne, Droma a adus înscrisul ãsta.
Ali:-Şi ce vrei sã fac eu?
Morgana:-O fi de la un om de vazã…..Dupã pecete!
Ali:-Ia vezi ce scrie!….E prea-nfloratã pentru mine şi mã-ncurc!…Citeşte tu!
Morgana:-„Cinstitã faţã…preacinstit Ali Baba…Cadiul din Basrà, Hassan, în drum spre Samarà.” … te-ntreabã de-l îngãdui a poposi o noapte la dumneata, stãpâne….”..ştiindu-te atât de primitor şi bucuros de oaspeţi…”
Ali:-Morgana, cheamã-ţi ajutoare şi fã cum crezi c-ar fi mai bine.
Morgana:-Stãpâne…Mai zice cã aduce-n lanţuri, tâlhari; de grija lor însã nu-ţi pese …. doar sã-nnopteze în ogradã, cere.
Ali:-Sã te-ngrijeşti de apã şi de-ale gurii pentru ei, cã-s oameni, chiar de-s pãcãtoşi.
Basmà:-Cu ce-aş putea s-ajut şi eu, cumnate….pentru-acest oaspete de vazã?
Ali:-Cumnatã, vreau sã ştii cã-n casa noastrã eşti bineprimitã. …şi de-astãzi într-un an, de nu-ţi gãsim bãrbat, te-oi lua de soaţã.
Basmà:-Da’, fata nu s-a supãra?
Ali:-Fata…ce fatã?….Ah, Morgana!…….Fata…Morgana e doar fatã-n casã, cumnatã, nu te gândi la altceva!
Basmà:-Eu, nu, cumnate!…Dar, poate se gândeşte ea!
***
Şeherezada:-Estimp, Hassan şi-ai lui fârtaţi se pregãteua şi ei. Bãtrânul Mustafa, cel orb, pe care-l ştim, a fost tocmit de hoţi spre-a le croi din piele de cãmilã o cãmilã mare-n care
-14-
toţi sã-ncapã, toţi cei patruzeci de hoţi. Cam strâmtoraţi dar îndârjiţi de-al pedepsi pe-Ali Baba, haita de hoţi conduşi de şeful lor, Hassan ce se da drept cadiu, (judecãtor adicã) sosirã în cetate.
Şah Şahriar:-Sã puneţi ienicerii sã le taie capetele tâlharilor!
Şeherezada:-Nu te înfierbânta, stãpâne Şahriar…te-aşeazã…ce-ţi spun eu e doar poveste!
Doniazada:-Aşa-i povestea, Înãlţimea-Ta!
Şahriar:-Da, bine…da, da…
Şeherezada:-O ultimã povaţã datã de Hassan, ortacilor: „La miezul nopţii voi da semn şi vã voi dezlega…. sã dãm nãvalã şi sã-l omorâm pe ticãlosul de Ali Baba!”
***
Hassan:-Allah sã-ţi binecuvânteze casa, cinstitule Ali Baba!
Ali:-Bine-ai venit în casa mea, Cadiu-Hassan!…Pofteşte!…
Morgana:-Intrã!…Înãlţimea-Ta!
Basmà:-Suntem atât de bucuroşi de-un aşa oaspete de seamã!
(Ali:-Am aşternut şi prinşilor ce-i ai, culcuş de înnoptat şi de-ale gurii.
Hassan:-Nu-i bãga-n seamã. Sunt nişte ticãloşi!)
Ali:-Mã bucurã nespus cinstea ce-mi faci!…Sã ne-aşzãm!
Basma:-Aduceţi vinul şi mâncarea!
Hassan:-N-oi putea zãbovi prea mult la masã, sunt cam obosit…cã mâine-n zori pornim…şi hoţomanii ãştia nu-s prea grãbiţi s-ajungã-n temniţã.
Basma:-Sunt zdraveni, sãnãtoşi…
Hassan:-…şi ticãloşi destul!
Ali:-Ea e Basma….cumnatã-mea, nevasta lui Kassim cel…
Hassan:-…tãiat….adicã…secerat de boalã…rãu îmi pare!
Morgana:-Dar ce-au fãcut, ce vinã au cei prinşi?
Hassan:-Au tâlhãrit la drumul mare…au furat…pe mulţi i-am tãiat…adicã ei i-au tãiat!
Morgana:-Mare curaj din partea Ta, sã-i duci de unul singur!
Hassan:-M-ascultã, se şi tem de mine, nu-ndrãznesc…sunt şeful lor!
Basma:-Poate, nevasta dumitale sã se teamã pentru viaţa Ta?!
Hassan:-Nevastã n-am, dar în putere sunt…dar sunt mereu pe drumuri!
Basma:-Ar trebui sã te aşezi la casa ta!
Morgana:-Stãpâne…începe dansul!
……………………………………
Morgana:-Vreau sã-ţi vorbesc, stãpâne…intrã-n joc!
-15-
Ali:-N-am nici un chef sã joc acuma!…Ce te-a apucat?
Morgana:-Stãpâne, vreau sã-ţi spun cã-n curte….hoţii!
Ali:-Morgana, lasã hoţii…Ce faci cu hangerul?
Morgana:-Nu şii dansul hangerului….nu ştii nimic!
Ali:-Morgana, vezi sã nu te tai!
Morgana:-Am numãrat aproape patruzeci de capete….de hoţi!
Ali:-Morgana, şezi!…Te bucurã şi tu…
………………………………………
Hassan:-El cine e?
Morgana:-Nu-l ştiţi?…Dervişul Mustafa!…Dã-i drumul, Mustafa!
Hassan:-Croitorul, orbul, va dansa?!
Morgana:-Dansul dervişului rotitor îl ştie…. cu ochii-nchişi!
Basma:-De m-aş roti ca el, aş ameţi!
Hassan:-Basma…ai vrea sã pleci de-aici…eu sã te iau de-aici…sã te iau sã-mi fii nevastã…Vrei?!
Basma:-Cum sã nu vreau, Hassan…sunt gata-n orice clipã sã…
Hassan:-Nu înainte de….de a-l pedepsi pe-Ali Baba, care m-a jefuit!
Basma:-Nici eu nu-l am la inimã pe-Ali!…Halal cumnat!
Hassan:-Atunci, ne-am înţeles!…Pânã în zori, plecãm!
Morgana:-Sunteţi treji?…Hassan m-a trimis sã vã dezleg!…Fiţi pregãtiţi!
Hamal:-Abia aştept sã-l iau de gât!
Aman:-Sã-i dau la scãfârlie!
Morgana:-Nu intraţi, e prea multã luminã şi e lume…Aici, afarã, pe-ntuneric sã-i daţi cât n-a putea sã ducã!
Tariff:-Trimite-l cât mai iute!
Morgana:-Un bob zãbavã!…Vi-l aduc legat, sã nu poatã mişca….şi învelit în alb, sã-l şi vedeţi mai bine!…
Majed:-L-om ciomãgi cum se cuvine!
Hassan:-Mori, pãcãtosule!…Mori!…Hoţ de hoţi!
Morgana:-Sãriţi, sãriţi cã vor sã mi-l omoare pe Ali!…Stãpâne, daţi!…Daţi pe hoţi!…Pe toţi!
Basma:-Hassan, aşteaptã-mã, Hassan!…Nu mã lãsa pe mâna tâlharilor!…Hassan!… Bãrbate!…Stai!
Şahriar:-Mişelule!…Sã-i tãiaţi capul!..Prindeţi-i, nu-i lãsaţi sã fugã!…Sã-i biciuiţi!…Sã-i…
-16-
***
Ali:-Cinstitã adunare, am a mãrturisi ce mã frãmântã….Morgana!…Isteaţã, descurcãreaţã, deşteaptã şi-nţeleaptã…mi-ai salvat viaţa înc-o datã…nu o datã!…sunt dar şi eu dator.
Apropie-te, fato!…Unde-i?….Morgana!….Unde eşti, Morgana?….În faţa Celui de Sus mã leg…sã te dezleg de a mã mai sluji…şi poţi pleca în libertate, de vrei!
Şeherezada:-Opreşte-te, Ali Baba…cãci am a te-ntreba!
Ali:-Tu cine eşti?….Ce mult semeni cu ea!!
Şeherezada:-Eu sunt Şeherezada…iar tu şi el…şi ea….şi voi…toţi sunteţi plãsmuirea mea!
Dar chiar şi-aşa!…Ali, vrei pe Morgana sã o laşi sã plece?….Atunci, ce e mai bine pentru amândoi sã se-mplineascã!
Şah Şahriar:-Pânã când veţi ajunge sã vã cocoţaţi pe munţii de pilaf ai lui Allah din Cer,
Eu…de aici de pe Pãmânt…vã cer sã vã bucuraţi!…Fiţi binecuvântaţi!….
Şeherezada:-Mãrite Şah….Nu mai e mult din noapte….basmu-i gata!…Doniazada!
Şah Şahriar:-Ce faci cu lampa aia ruginitã…Şeherezada?
Şeherezada:-Nu-i chiar aşa de ruginitã….E fermecatã!…. LAMPA LUI ALADDIN!….
Pe mâine searã, Mare Şah!
–Cortina-
..
–
