POVESTEA PORCULUI
Basm-teatral TRAIAN SAVINESCU după Ion Creangă
1. BOTEZUL
/ Muzicã de petrecere, tropotitã cu chiuituri. Moşnegii, actori, intrã jucând. /
2. LA GURA SOBEI
Moşul: –Opreşte-te, babo, cã nu joci la nunta ta!
Baba: -Ce vrei, moşule, mã bucur şi eu de bucuria vecinei.
Moşul: -Mai are o nepoatã, mai face un botez!
Baba: -Multe n-au ei pe lângã casã dar cã n-au copii şi nepoţi nu se pot plânge!
Moşul: –De ce, babo, peste gard plouã cu gãleata iar dincoace e secetã de crapã pãmântul?
Baba: -Întreabã-L pe Cel-de-Sus!
Moşul: -Mã cam ia cu frig!
Baba: -Aşa-i la casa fãrã copii.
Moşul: -Sã fac focul? Ce zici?
Baba: -Zic cã e frumoasã şi seamãnã leit cu moşu-sãu, Stan…
Moşul: -Vrei sã zici, Toader…n-ai vãzut ce ochi şi sprâncene are?
Baba: -Stan, nu Toader,….vorba e cã gropiţa din barbã e-a maicã-si, Ileana!
Moşul: -Nu, nu…se ia dupã nas, şi dupã nas e taicã-su, Pãtru!
Baba: -Care Pãtru, moşule, cã pe bãrbatul Ilenei îl cheamã Grigore!
Moşul: -De când îl cheamã pe Pãtru, Grigore…..şi dacã-i aşa, de ce-au botezat-o pe fatã, Ioana?!
Baba: -Fata-i Mãriuca, bãrbate, şi-i dupã naşu-sãu, Ion, Ion de pe vale….
Moşul: -Ion, Pãtru, Grigore, Vãsãlie…cine-i mai ştie pe toţi! Baba: -Ce zici de Ilie,…Ilieş…Iliuţã…….de-am avea un suflet pe lângã casã,
i-am putea zice, Ilie?!
-2-
Moşul: -Babo, babo, la vârsta noastrã, geaba mai baţi apa-n piuã sã se-aleagă untul! Hai sã te-nveselesc oleacã: (cântã) „Când cu baba m-am luat / Opt ibovnice-au oftat / Trei neveste cu bãrbat / Şi cinci fete dintr-un sat”
Baba: -Lasã-mã, moşule, cã-mi ţiuie urechile de urât!
Moşul: -E semn cã trece dracul pe lângã tine vâjâind!
Baba: -Moşule, moşule, ai trecut suta şi tot fãrã minte ai rãmas! Azi-mâine fac şi eu suta şi n-am apucat sã-mi zicã nimeni „mamã”!
Moşul: -Mamã, mamã! (cântã) „Când cu baba m-am luat / Opt ibovnice-au oftat / Trei neveste cu bãrbat / Şi cinci fete dintr-un sat”. Maicã, mãiculiţã!
3. URÂTUL / VISUL
/ Căderea în somn, marcată de apariţia unor personaje mascate, spirite ale nopţii. Mãştile-muzicanţi, cântând sãlbatic la vioarã, acompaniindu-se la contrabas, tobã, steag şi tulnic, dau târcoale celor adormiţi. Din acest moment până la scena trezirii moşnegilor, povestea din vis realizată cu păpuşi../
4. PLECATUL ÎN TÂRG / PORCUL / Pãpuşile se trezesc. /
Baba: –Moşule, nu dormi că-i soarele sus.
Moşul: -La ce mă zoreşti atâta?
Baba: -Vreau să te duci în târg să iei de-ale gurii …
Moşul: -O butelcã de vin…
Baba: -Lasã vinul…mãlai, brânzã…
Moşul: -şi-un strop de vin..
Baba: – … untdelemn şi….na, c-am uitat!….
Moşul: -….şi…
Baba: -…bine, bine….dar sã nu uiţi ce-ţi spun….când te-i întoarce, ce ţi-a ieşi în cale, întâi şi-ntâi, om, şarpe sau jivină, pune-o-n traistă şi ad-o acasă…şi acela să fie copilul nostru.
–3-
Moșul: –Ce negurã se lasã!?…Deunãzi era soare….şi-acuma,…Scroafa-Neagrã stã sã-nghitã Soarele, ziceau bãtrânii pe când eram eu copil! ….Ar trebui sã mã întorc!….Ce beznã s-a fãcut deodatã!…Şi ce frig!….Cred cã m-am rãtãcit!
Hei, e cineva pe-aici? / rumoarea târgului, voci. /
Femeia: –Cum dai mãlaiul?
Ţãranul: -Cu mierţa!
Femeia: -Nu te-ntreb cu ce….cu cât?
Ţãranul: –Cu cât se dã!
Femeia: -Şi,… cu cât se dã?…..Cât ceri pe el??
Ţãranul: -Nu mai mult decât face!
Femeia: -Şi cât face???
Ţãranul: –Apoi, dintr-o mierţã….se face un car de pãpuşoi…dacã-l sapi….şi-l prãşeşti…şi-l duci la moarã…
Femeia: -Te ţii de glume….şuguieşti!…Ia o para, şi basta!
Ţãranul: -Ţine traista!
*
Crainicul: – / Rãpãit de tobe./ Se dã de ştire!…Bostan-Împãrat îşi mãritã fata! Prinţesa Pãnuşa şi jumãtate din împãrãţie vor fi ale aceluia care a putea face pod de aur de la casa lui la castelul Împãratului!….Cine s-a lega, dar n-a putea face, aceluia, capu-i va cãdea! / alte voci /
Crâşmarul:-Hai la vin!…Hai la vin roşu!
Ciobanul: -Stai cã vin!
Femeia: -Vin şi eu!
Moşul: -Vine şi moşul!
Ciobanul: -Ei, cum dai ocaua?
Crâşmarul:-Ocaua?…ocaua…şi paraua!
Femeia: -O oca, o para?!
Moşul: -Scump, scump!
Ciobanul: -Nu-i scump ce-ţi place!
–4-
Femeia: -Vinu-i ca veninu’….haide, ia şi dumneata!…
Moşul: -…te ia de pe picioare!
Crâşmarul:-Vinul fãrã lãutã, ca nunta fãrã mireasã!…Ce zici?
Ciobanul: -Ce sã zic!
Femeia: -Zi-i una de joc! / muzicã de joc, apoi tobe /
Crainicul: – (off) Prinţesa Pãnuşa şi jumãtate din împãrãţie vor fi ale aceluia care a putea face pod de aur de la casa lui la castelul Împãratului!…Cine s-a lega, dar n-a putea face, aceluia capu-i va cãdea!
Moşul: –E ceva de speriat!…Sã ai fecior şi sã-l laşi sã-şi punã capul pe butuc!…Şi pentru ce?!…..chiar şi jumãtate din împãrãţie!…Decât aşa peţit…. Nu mai e de stat pe-aici!…Iar?!…Ce-i asta!…Hei, hei!…o scroafã neagrã cu purcei….Staţi!…Na, c-a fugit cu ei!…Dar tu, tu de ce n-ai plecat? Mã mir…eşti aşa de sfrijit ….nu se-alege mare lucru din tine la prãjit!
- ÎN BĂTĂTURĂ
Baba: –Ei, moşule, ce-ai aflat?
Moşul: -Am aflat cã mãine-i ziua de Ignat şi-am adus ceva bun de tãiat, bun de afumat, bun de mâncat!
Baba: -Ce te-a apucat, bãrbate!…Pofta-n cui!…Porcul ãsta-i „odorul” nostru!
Moşul: -Ce „odor”, babo, …mai bine la cuptor!
Baba: -Nu ţi-ar fi cumva?…Vezi-l ce sprâncenat e…ca tine…şi ce ochios!
Moşul: -E plin de nãmol…rãpãnos şi…
Baba: -…l-oi scãlda şi l-oi freca…şi s-a face frumos!
Moşul: –Mai bine, pune de mãmãligã.
Baba: -De unde mãlai?
Moşul: -Pãi, n-ai? N-am adus?!
Baba: -S-a dus….L-am dat la „bãiet”….lui Ilie!
Moşul: -Şi…poame?
–5-
Baba: -„Bãietului”… i-a fost foame!
Moşul: -Şi mie!?…Şi mie!…Lasã-l pe Ilie!
Baba: -Acum e bine. S-a sãturat!
Moşul: -Şi eu m-am sãturat!…Orişice fac, oricum o-ntorc…dau tot de…
Baba: -„Bãietul”meu, sã nu-l faci porc!
.……………………………………………………………………….
Baba: -Hei, moşule, ce nou prin târg?
Moşul: -Fata de crai e de mãritat.
Baba: -Da’ peţitori….
Moşul: -Şi-a aflat destui… fãrã cap!
Baba: -Sunt tineri, îşi pierd capul uşor…ai fost şi tu ca ei….
Moşul: -Ba-s fãrã cap…cã le-a scurtat mãsura, cã n-au putut face pod de aur de la ei pân’ la palat…
Baba: -Un pod de aur de-acasã la palat!
Moşul: –Toane de împãrat!
Baba: – Bieţii pãrinţi!….Sã ai feciori şi sã….mã ia cu rãcori!
Moşul: -Da’ şi sã ai un fecior care sã facã podul şi sã-ţi aducã mireasã, fatã de-mpãrat…n-ar fi de lepãdat!
Porcul: -Mamã şi tatã, eu îl fac!…../ moşul şi baba leşinã /….Mamã!!….Tatã!! …Tatã, hai la palat!
/ Pornesc pe sunet surd de tobã care treptat devine tot mai puternic şi ritmat, cazon, ce permite coborârea podurilor cu lanţ, instalarea gãrzilor şi intrarea curţii. /
- CURTEA DOMNEASCĂ
Curtenii: –Să trăiască Bostan-Împărat!
Soldaţii: -Să trăiască Prinţesa-Pănuşa!
Ştiulete: -Să trăim şi noi!
Cucuruz: -Sã trãim, Ştiulete, sã trãim…da’ vezi să nu afle „bostãnaş”de afacerea ta cu vornicul Mătasă…
–6-
Ştiulete: -De unde ştii tu de Mătasă? Şi ce mai ştii?
Cucuruz: -Mai ştiu şi că partea ta a fost …”grasă”.
Ştiulete: -Cucuruz, vezi cã ştiu de „mãlai”…Am aflat că l-ai făcut scăpat pe jitarul Pecingine care şi-a cam băgat mâna-n sac…şi am mai aflat că din acest matrapazlâc te-ai ales cu un conac!
Bostan: -Logofete Ştiulete…Logofete Cucuruz!
Cucuruz: -Ne cheamã „dovlecel”. O şti ceva?
Ştiulete: -Habar n-are!
Cucuruz: –Ba are! Sub caftan, are cap de bostan!….Ha, ha, ha!
Bostan: -Logofete Ştiulete şi Logofete Mălai…
Cucuruz: -…Cucuruz, Măria-Ta…
Bostan: -Bine, bine…Cucuruz…ce se mai aude prin împărăţie?
Ştiulete: -Prin Bostãnãrie, peste tot bunăstare şi bucurie!
Bostan: -Da’ cu peţitorii cum stăm?
Cucuruz: -S-au mai împrăştiat Măria-Ta.
Bostan: -Logofete Cocean…
Ştiulete: -…Ştiulete, Măria-Ta…
Bostan: -Bine, bine…Ştiulete…feciorul tău până mai ieri îi dădea târcoale pe la poale Prinţesei-Pănuşa..
Ştiulete: -A lăsat-o mai moale de când cu podul de aur…
Bostan: -Nici nepotul tău, Porumbe…
Cucuruz: -…Cucuruz, Măria-Ta…
Bostan: -Da, da…Cucuruz…nici nepotul tău nu se mai încumetă? Nu mai vrea jumătate din împărăţie?
Cucuruz: -Jumătatea cu împărăţia i se pare bună, dar cealaltă cu făcutul Podului
nu-i prea convine nepotului.
Bostan: -Vino la tata, Pănuşa…Fată dragă, până la toamnă cred că te-oi da.
Pănuşa: -Tată, nu-mi stă gândul la măritiş.
Bostan: -Auziţi la ea, nu vrea bărbat!?
Cucuruz: -E coaptă, Mărite, e de măritat!
–7-
Ştiulete: -Să nu se veştejească!
Cucuruz: -Aşa-s fetele, fac zâmbre la-nceput,apoi trag acasă ca iapa la traista cu orz.
Bostan: -Ai văzut ce de feciori au venit pentru tine de şi-au încercat norocul? Unii s-au făcut luntre şi punte…
Pănuşa: -Da’ au ajuns oale şi ulcele, tătucă.
Străjerul: -Măria-Ta, un peţitor!
Ştiulete: -Pregătiţi pentru onor!
Soldatul: -Iar omor?!
Cucuruz: -Pentru onor, haidăule!
Bostan: –Ce fel de peţitor?
Străjerul: -Un moş.
Pănuşa: -Nu vreau moş! Prefer să rămân babă bătrână!
7. SOLIA / PEŢITUL
Moşul: –Înălţate….Sănătate!
Bostan: -Ce vânt te aduce moşule?
Moşul: -Feciorul meu se prinde că ţi-a face podul!
Cucuruz: -Măi ţărane, ţi s-au urcat gărgăunii în cap?!
Ştiulete: -Fudulia moşului e pe măsura prostiei lui.
Bostan: -Adu-ţi feciorul să-l vedem ce poate. / moşul fluieră din deşte /
Moşul: -Hai, fiule!
Străjerul: -Un porc!!
Soldaţii: -Un porc în palat?!
Bostan: -Săriţi!
Ştiulete: -Prindeţi porcul!
Bostan: -Cum a ajuns porcul ăsta aici?
Moşul: -Eu l-am adus.
Bostan: -Ce sperietură ne-ai tras!
Cucuruz: -Ţăranul vrea să spună că ţi-a adus plocon un porc, Măria-Ta.
–8-
Ştiulete: -Să-l pârlim, să-l prăjim …să-l facem şorici!
Moşul: -Ba nu!
Ştiulete: -Ce fel, „ba nu”?
Moşul: -Ăsta-i feciorul meu…
Cucuruz: -…care s-a prinde că face podul….Hă, hă, hă!
Ştiulete: -Dai tu cu opinca-n Bostan?
Bostan: -Îmi dai tu mie cu opinca-n obraz? Apoi află că ai dat de necaz!
Ştiulete: -Până aici ţi-a fost!
Cucuruz: -Ne-a făcut troacă de porci!
Bostan: -Ai băgat-o pe mânecă, moşule!
Moşul: -În cămaşa în care te vei mânia, într-aceea te-i şi împăca.
Bostan: -Pieriţi din faţa mea! Şi de nu-ţi face podul până mâine…
Moşul: -Da,’ dacă tot s-a întâmpla să-l poată face…pregătiţi fata…să nu plecăm cu mâna goală.
– – – – – – –
8. PODUL DE AUR
Moşul: –Bãiete,…ce zici de prinţesã? E frumoasã! Mi-ar place aşa norã. Nu zici nimic? Ilie, Ilie bãiete, cum rãmâne cu podul?! Apucã-te de treabã cã se-nsereazã…şi mâine în zori…Nu zici nimic?!…Deja simt furnicãturi în jurul gâtului! Funia…podul..
.Parcã ziceai cã-l faci!…Spune şi tu ceva, orice!…Ilie, Iliuţã, mãcar guiţã!…Cred cã ne-a luat Dumnezeu minţile de-am putut crede cã porcul vorbeşte, ba, mai şi construieşte…şi nu orice, ci pod de aur, din poiatã la palat, de la palat la bordei,….babo,… hei, babo,… ce ne-a fost dat! …Ilie, Ilie şi ţie ţi s-a-nfundat de Ignat….Pãcat de mine, cã puteam…sã dorm…sã uit…funia,… podul…
/ Sunet de tulnic, apoi abur ieşind din tulnic ca dintr-o narã uriaşã. Clinchet îndepãrtat de clopoţei, treptat un sunet surd de tobã şi în final o ceterã cu sunete înalte. Cad boabe şi pulbere de aur. Coboarã podul purtat de pãsãri în zbor. Tumultul se potoleşte./
Ştiulete: -Minune!! Minune mare!
-9-
Străjerul: –Măria-Ta, porcul a făcut podul?!
Bostan: –Ce rai al lui Dumnezeu e aici!
Ştrăjerul: –Să tot trăieşti şi să nu mai mori!
Cucuruz: –S-a făcut podul! Podul de aur?!
Moşul: –Mãria-Ta, aşa cum ţi-a promis, feciorul meu…
Ştiulete: -Un porc sã facã podul?!…E peste poate!!
Bostan: -Ce-o să mă fac cu fata?
Cucuruz: -Doar n-o să laşi prinţesa să meargă după porc?!
Bostan: –Are puteri… mai bine-o dau!….Pãnuşa, dragã fatã…
Pãnuşa: -Tatã…
Bostan: -Cu nunta…altã datã!
Moşul: -De ţi-a fi dor de ginere şi fată, treci pe la noi !
/ Sunet de steag însoţit de ritmul loviturilor în pãmânt. Bãtãi pe contră. Alai şchiop./
9. MIRII
/ Podul penduleazã între porc şi palat. Pe mãsurã ce podul zburãtor coboarã, obiectele gospodãriei intrã în scenã. /
Moşul: –Babo, ţi-am adus noră-n casă ca să-ţi ţie de urât….sau ca să-ţi stea în gât!
Baba: -Bine-aţi venit, copii! Iartă-l, prinţesă, dar câteodată moşul meu mai bine-ar tuşi decât ar vorbi.
Moşul: -Vorbesc soacrei să priceapă nora. Vino, băiete…lasă-le pe muieri!
Baba: -Prinţesă, nu te ruşina de bărbatul după care-ai purces, că-i ales.
Pănuşa: -Nu eu l-am ales, că nu-mi luam eu un porc de bărbat.
Baba: -S-a-nserat. V-am pregătit odaia…/ Se-aude zornãit de nuci rostogolite. /
Pãnuşa: –Mi-e fricã…şi mi-e frig!
- PRINŢUL / DANSUL MIRESEI
Porcul: -Prinţesă!….Pănuşa!
-10-
Prinţesa: -Cine mă strigă?
Prinţul: –Eu, sunt eu,….soţul tău.
Prinţesa: -E iar o minune!…Şi …porcul?
Prinţul: -Veşmântul din piele de porc nu pot să mi-l scot…decât noaptea pe lună.
Prinţesa: -Cât sunt de bucuroasă!….Prinţe…Bãrbate!
Prinţul: -….Prinţesã…. Cât eşti de frumoasă!
/ Dans lent, apoi înfocat şi în final potolit. Dialog instrumental între dobã şi ceterã. Cei doi adorm îmbrãţişaţi. /
- VRĂJITOAREA
/ Venirea vrãjitoarei însoţitã de zornãit de nuci şi grillo; atmosferã misterioasã. /
Vrăjitoarea:-Prinţesă!…Pănuşa!
Prinţesa: -Cine mă strigă?
Vrăjitoarea:-Eu, sunt eu….sunt mama ta!…Adicã, umbra mamei tale.
Prinţesa: -Dar nu semeni cu ea!…De unde vii?
Vrăjitoarea:-Vin de departe! Încrede-te, copilã!
Prinţesa: -Mã sperii ca de moarte!… Bãrbate!.. Prinţe!… Trezeşte-te! Scapã-mã!
Vrăjitoarea:-De vrei sã scapi….de vrei sã-ţi scapi bãrbatul de blestem…de vrei sã ardã vraja care-l ţine pe-al tãu prinţ în pielea sa de porc….de vrei sã-l scapi, dã foc acestei piei şi vraja s-a desface. Să nu te sperii de noroc, că norocu-i pus pe foc.
Prinţesa: -Sã nu mã sperii de noroc… norocu-i pus pe foc!
12. BLESTEMUL
/ Focul izbucneşte cu putere, se aude hohotul vrãjitoarei şi zornãitul nucilor se îndepãrteazã.
Prinţul: -A ars aici ceva? Miroase greu. E pielea mea! Femeie! Femeie fără minte….te-ai grãbit….n-ai mai avut rãbdare…Aş fi scãpat de pielea cea de porc şi de blestem, curând!
Prinţesa: -Bărbate, iartã-mã! Mã iartã, însã…umbra m-a-nşelat!
–11-
Prinţul: -Nu era umbră, ci vrăjitoare, chiar vrãjitoarea care m-a vrãjit!
Prinţesa: –N-aveam de unde şti!
Prinţul: – Blestemul ei mã va lega pe veci de Mãnãstirea-de-Tãmâie. Doar dacã…
Prinţesa: –Fac orice sã te scap!
Prinţul: -E mult de mers, de cãutat…greu de aflat.
Prinţesa: -Te voi gãsi, sã ştii!
Prinţul: -Mai trebuie sã ştii ceva… fiul nostru…pruncul ce-l porţi în pântec…se va naşte doar atunci….numai atunci când mâna mea îţi va atinge brâul!
- DISPARIŢIA / PLECAREA ÎN LUME
Moşul: –Ce e, ce s-a-ntâmplat?
Baba: -Unde mi-e feciorul?!
Prinţesa: -S-a dus…s-a dus în lumea largã.
Baba: -Cum adicã s-a dus…te du dupã el!
Moşul: -S-a ales praful de toatã bogãţia!
Baba: -Nu dupã aur mã vaiet, bãrbate, ci dupã „bãiet”! Bietul Ilie!
Moşul: -Nici podul nu mai e!
Prinţesa: -De vinã-s eu, cã am plecat urechea la vorbã otrãvitã.
Baba: -Fato, fato, decât un car de frumuseţe, mai bine-ţi dãdea Dumnezeu un dram de minte!
Moşul: –Suntem sãraci lipiţi!
Baba: -S-a dus bãietul!
Moşul: -N-avem cu ce te ţine, fato,…te-ntoarce la palat!
Prinţesa: -Nu la palat mi-e locul…mã duc dupã bãrbat!
Baba: -Ştii unde e?
Prinţesa: -La Mãnãstirea-de-Tãmâie!
Baba: -Sã nu vii fãrã el!
Prinţesa: -Vã las cu bine!
Moşul: -Ce bine….c-am rãmas iar cu aţa mãmãligii..
–12-
Baba: -….şi iar singuri ca şi cucii!
14. PĂDUREANCA / „ Vâlva Pădurii” / /Viscol puternic, ninsoare, fata se strecoarã printre crengile copacilor. Cerbii dormind, apoi jucând. /
Pădureanca:-Hei, cine mă calcă şi cine mă rupe?
Prinţesa: -Femeie sihastră.
Pădureanca:-De ai gânduri rele, oi pune copacii să te sfâşie.
Prinţesa: -Nu am a mã teme.
Pădureanca:-Ce umbli nãucã prin viscol, femeie?
Prinţesa: -Îmi caut bãrbatul.
Pădureanca:-Mai bine stai! Dac’a fugit, e bun fugit!
Prinţesa: -A fost vrãjit!
Pădureanca:-Aşa spun toate!
Prinţesa: -Ba nu! El zace sub vrajã la Mãnãstirea-de-Tãmâie.
Pădureanca:-Te-aş crede dar n-am auzit de-aşa lãcaş.
Prinţesa: -Ah!
Pãdureanca: -Ce e?
Prinţesa: –Ah! Pruncul!
Pãdureanca:-Ce-i cu pruncul? Care prunc?
Prinţesa: -Copilul care-l port în pântec se va naşte doar când bãrbatul meu îmi va
atinge brâul!
Pãdureanca: -Grea povarã!….Aşeazã-te, mãnâncã, odihneşte!…Sã dãm de veste-n lume! Hei, copii, feciorii mei
Alergaţi ca nişte zmei
Bateţi munte, deal, câmpie
Şi aflaţi-mi, dragii mei,
Mãnãstirea-de-Tãmâie!
Ce veşti?…. Nici una?!….Nu ştie nimeni şi nimic de mãnãstire?!
Prinţesa: –Pãcat!
–13-
Pãdureanca:-Am încercat!
Prinţesa: -Vã las cu bine, am plecat!
Pãdureanca:-Ia stai! Ia furca asta! E nepreţuitã….toarce singurã!
Prinţesa: -N-o merit!
Pãdureanca:-E a ta! Ai încã multe de-ndurat! Te-a ajuta!
15. VÂLVA APEI
Prinţesa: –E cineva? M-ajutã cineva să trec?
Vâlva apei:-Ia luntrea din mal şi te lasă pe râu.
Prinţesa: -Mi-e fricã!
Vâlvaapei:-E cu putinţã dacã ai credinţă!
Prinţesa: -Îmi vine sorocul sã nasc…îmi caut bãrbatul…
Vâlva apei:-Dragostea-i scurtã, suspinu-i lung.
Prinţesa: -La Mãnãstirea-de-Tãmâie, trebuie, trebuie sã ajung!.
Vâlva apei:-Tu te odihneşte pân-oi da de veste
Stropilor de ploaie Maluri cercetaţi
Izvoare, pâraie, Pietre întrebaţi
Râuri şi puhoaie Nisip strecuraţi
Ce curgeţi şiroaie Şi aduceţi ştire despre mãnãstire!
N-am ştire de-un astfel de loc!
Prinţesa: –Am tras nãdejde… şi-am crezut…..
Vâlva apei:-Altfel am sã te-ajut….Ia cloşca şi puii, de pietre nestemate şi aur…
Prinţesa: -Îmi par vii…
Vâlva apei:-Ţi-or prinde bine…
Prinţesa: -Bun rãmas!
-14-
16. VÂNTOASA / „ Vâlva Vãzduhului” /
Prinţesa: –Ce vântoasă mă poartă?!
Vântoasa: -Eu sunt, Vâlva Vãzduhului!
Prinţesa: -Hei, vântoasă, mă lasă!
Vântoasa: -Ai grijã de prunc…te lasã purtatã de boare!
Prinţesa: -De unde ştii de…
Vântoasa: -Pe pãsãri trimis-am solie sã dea de mânãstire…
Prinţesa: -Ştii şi de…
Vântoasa: -Ştiu tot. Se-ntorc fetele! Cum aţi umblat? Ce aţi aflat? Cum bine vãd.. Nici în vãzduh, nici pe pãmânt şi nici pe-ntinsul apelor lãcaşul cãutat nu-i de gãsit. Poate doar sub pãmânt, pe celãlalt tãrâm…Nu-i în puterea mea…dar, cum ti-au dat suratele, ţi-oi da şi eu…vârtelniţa, vârtelniţa de aur ce prin puterea vântului nu stã o clipã locului şi deapãnã mereu…
Prinţesa: -Dar eu….
Ciocârlanul:-Stãpânã, mã iartã…mã iartã c-am zãbovit…dar m-am rãnit…iar de venit,vin taman de la schit…de la sihãstrie….
Prinţesa: -…de la Mânãstirea-de-Tãmâie?!
Ciocârlanul:-Da!
Prinţesa: -Nu mi-ai vãzut bãrbatul?
Ciocârlanul:-E vânãtor?
Prinţesa: -A întrebat de mine?
Vântoasa: -Cârlane, ciocãrlane, vorbeşti prea mult. Te-ai odihnit destul, aşa cã ia-ţi aripa pe spinare şi du femeia asta, dincolo, pe celãlalt tãrâm, sã-şi nascã pruncul şi sã-şi afle liniştea lângã bãrbat!
Prinţesa: -Rãmas bun, am plecat!
- TRECEREA
Vântoasa: –Ţineţi-vã bine, pornim!
-15-
Ciocârlanul:-N-ai teamã!
Prinţesa: –Îmi pare cã zbor…ne-nãlţãm!
Ciocãrlanul:-Vâlva vãzduhului ne poartã spre vamã!
Prinţesa: –Plutim în înalturi!..
Ciocãrlanul:-Cãdem în adâncuri!
Prinţesa: -E ceaţã şi beznã!
Ciocârlanul:-Vãd jos o luminã!
Vântoasa: –S-ajungeţi cu bine!
- FÂNTÂNA
Ciocârlanul:-Ăsta e locul.
Prinţesa: -Nu-mi vine sã cred c-am ajuns! Nu visez?
Ciocârlanul:-Nu uita sã mã chemi la botez!
Prinţesa: -Aici e şi podul…aici mi-e bãrbatul!….Hei, sunt aici!….Am ajuns!
Hei, prinţe!….Bãrbate!…
Vrãjitoarea:-Hei, prinţe…drum bun…şi noroc la vânat!
Prinţesa: –Îl cheamã-napoi, am venit dupã el!
Vrãjitoarea:-O vrajã îl ţine legat! Nici nu ştie!
Prinţesa: -Aş vrea sã-i vorbesc! Fac orice! Te plãtesc!
Vrãjitoarea:-Ce ai putea sã-mi dai din ce nu am?!
Prinţesa: -O furcã!…E de aur!…Toarce singurã!
Vrãjitoarea:-O iau!
Prinţesa: -O noapte în odaia prinţului, atâta vreau!
Vrãjitoarea:-Te voi chema pe searã….Doar pânã-n zori!!
- VEGHEA DINTÂI
Vrãjitoarea:/ Boscorodind /
-16-
Lapte acru, lapte dulce
Sã sã ducã sã sã culce
Cin’ te-a be sã doarmã dus
Pân-a fi soarele sus.
Lapte dulce, lapte prins,
Cin’ te-a be rãmâie-ntins!
Lapte muls, lapte-nchegat,
Cin’ te-a be sã steie-n pat,
Sã n-audã, nici sã vadã,
Nici sã mişte, numa’ şadã!
Stãpâne, masa-i gata!
Prinţul: –N-am poftã! Sunt ostenit. De la amiaz am fugãrit un cerb dar mi-a scãpat.
Vrãjitoarea:-Un lapte cald….sã dormi adânc….
Prinţul: -Deja mi-e somn…mã-ntind.
.……………………………………………………………………
Vrãjitoarea:-Femeie, poţi intra….sã-l vezi şi sã-i vorbeşti! Când însã soarele va sãgeta în noapte, va trebui sã pleci!
Prinţesa: -Îţi mulţumesc din suflet. ………………………
Prinţe! Ce e cu tine? Dormi?
Sunt eu, soţia ta. Trezeşte-te!
Nu ne-am vãzut demult.
Ce dor mi-a fost de tine!…Priveşte-mã, sunt eu!
Eram sã mor şi sã nu ştiu ce e frumos pe lume!
Îmbrãţiseazã-mã….atinge-mi brâul sã se nascã pruncul!….
Trezeşte-te bãrbate! Sã mergem acasã!
Şi baba şi moşul te-aşteaptã.
Hai, te deşteaptã!…s-aratã zorile…
Vrãjitoarea:-Femeie, ieşi….ieşi cã s-a crãpat de ziuã!
–17-
20. CALUL NĂZDRĂVAN
Calul: –Te vãd înnegurat, stãpâne.
Prinţul: -Dorm greu şi am vedenii.
Calul: -Ce fel? Nãluci?
Prinţul: -Azi-noapte, mi-a pãrut cã o femeie mã striga în vis…
Calul: -N-a fost nici vis, n-a fost nici nãlucire….femeia te ştia …şi te striga pe nume…
Prinţul: -Cum de nu m-am trezit din somn?!
Calul: -Bãboiul…laptele…ţi-a fost vrãjit!….Ia seama, astã-searã!
21. RECUNOAŞTEREA / NAŞTEREA
Prinţesa: –Femeie, se-nsereazã…şi la noapte-aş vrea…
Vrãjitoarea:-….de veghe sã stai în iatac?! Rişti iar sã-l vezi dormind! Mai ai ceva de dat?
Prinţesa: -Vârtelniţa de aur…..se învârte singurã….
Vrãjitoarea:-Puţin…
Prinţesa: -O cloşcã de aur…cu puii…
Vrãjitoarea:-Îmi plac! Îi ţin! Şi-mi ţin promisiunea…..pânã-n zori!
.……………………………………………………………………………………………..
Vrãjitoarea:-Stãpâne, cina-i gata!
Prinţul: -Un lapte doar….fierbinte!
Vrãjitoarea:-Eşti ostenit. Dormi, prinţe!
Calul: -…………Prinţe, ia aminte!
.…………………………………………………………………………………………….
Vrãjitoarea:-Femeie, n-ai noroc! Biruit de oboseala vânãtorii, prinţul a adormit! Te du sã-l vezi cu trage la aghioase!
-18-
Prinţesa:-Prinţe!…Prinţe, dormi?….Trezeşte-te! Sunt iar aici! Sunt eu, prinţesa ta!…Trezeşte-te, bãrbate!
.……………………………………………………………………………………………………….
Prinţul: -Prinţesa mea?! Pãnuşa?!
Prinţesa: -Sunt eu, soţia ta!
Prinţul: -Şi nu visez? Sunt treaz?
Prinţesa: -Ai lacrimi pe obraz? Dã-mi mâna…şi…atinge-mi mijlocul…ca…’brâul sã plesneascã….pruncul sã se nascã!’
………………………………………………………………………………………………………..
Prinţul: –E vremea sã plecãm! Unde mi-e calul?
Calul: -Aici sunt, stãpâne!
Prinţul: -Cal breaz, bârlobreaz, dormi pe tine sau eşti treaz?…. Mai vrei lapte?
Calul: -Râzi, prinţe, râzi…dar dormeai şi-acum….
Prinţul: -Aşa e!…Hai la drum! Avem de fãcut nunta…avem şi botez!
Calul: -Sunt foarte fericit stãpâne, aş putea sã nechez?
Prinţul: –Dã-i drumul! ….Sã-ncãlecãm cu toţii, sã plecãm… ne-aşteaptã…
Calul: -Stãpâne, aşteaptã! ….Cu scroafa, Talpa-Iadului, hoanghina şi baragladina, cu hârca de babã mai avem o treabã……
Prinţul: -Pe Talpa-Iadului, pe vrãjitoare, ia-o…şi leagã-i sacul cu nuci pe spinare….ia-o de picioare şi-o scuturã tare…. dã cu ea de stele sã-i cadã mãsele,….dã cu ea de soare s-aud cum o doare,…. şi-o dã de pãmânt s-o aud gemând ….unde a pica nuca sã cadã din babã bucãţica, … când sacul se va goli cu ea se va sfârşi.
22. ÎNTOARCEREA ACASĂ
/ Muzicã sãlbaticã şi vuiet în nori./
Ştiulete: –Vine vijelie!
Strãjerul: –Grindinã, urgie!
Bostan: –Strãjeri, mã pãziţi!
Strãjerul: –Mai bine fugiţi!
Cucuruz: –Dã piatrã de sus!
-19-
Ştiulete: –Vai de noi, ne-am dus!
` Bostan: –Mi-a cãzut în cap!
Ştiulete: –M-ajutã sã scap!
Strãjerul: –Aferim!….Pierim!
Cucuruz: -Ne-a lovit potopul!
Ştiulete: -Ne-a ajuns sorocul!
Cucuruz: -Sunt plin de cucuie ca ţapul de râie!
Bostan: –Sã ne închinãm
Cucuruz: -…şi sã ne rugãm!
Ştiulete: -Au! Sunt mincinos!
Cucuruz: -Vai! Sunt pãcãtos!
Bostan: -Ah! Sunt pofticios!…Ce sunt astea? Nuci?…Nuci??….Cine-a dat cu nuci în noi?!
Strãjerii: -Nu noi!…Au cãzut de sus!
Prinţul: -Ăsta e semnul cã baba, Talpa-Iadului, s-a dus!
Bostan: -Tu cine eşti?
Prinţul: –Sunt mirele, ginerele, tatãl nepotului şi fiul babei şi al moşului!
Prinţesa: -Iar eu, sunt fata ta, Mãria-Ta, nevasta sa, mama nepotului….şi…ca sã sune a poveste…acum..prin alianţã… fata babei şi a moşului!
Moşul: -Am auzit eu bine, ne-aţi chemat la nuntã şi la botez?
Baba: -Sã ne bucurãm, sã jucãm!
Calul: -Aş mai vrea sã nechez!
23. TREZIREA DIN VIS
/ Muzica botezului şi nunţii se pierde treptat în dansul mãştilor-spiritelor nopţii.
La retragerea lor, moşul şi baba, (actori), se trezesc. /
Baba: –Moşule, nu dormi că-i soarele sus.
Moşul: -Babo, azi nu e zi de târg?
–20-
Baba. -Ba…şi am chitit că te-i duce să mai iei nişte mălai de mămăligă.
Moşul: -Şi …niscai poame?
Baba: -Da’ ce-ţi veni cu poamele?
Moşul: -Iac-aşa, un gând.
Baba: -Fie şi poame….da’ la întoarcere, ce ţi-a ieşi înainte întâi şi-ntâi în cale, ce-a fi, om, şarpe sau jivină, pune-o-n traistă şi ad-o acasă….
Moşul: -…..om ţine-o pe lângă noi…
Baba: -….şi acela să fie copilul nostru!
Moşul: -Să iau….o funie….şi nişte grăunţe.
Baba: -Nu ştiu de ce, dar mă simt bucuroasă şi răsbucuroasă să te văd urnit din casă…..Oare ce-am visat, şi ştiu bine ce-am visat, a fi adevărat?
.…………………………………………………………………………………..
Moşul: -Babo, babo, găteşte copaia …că ţi-am adus odor…un fecior sprâncenat şi
ochios…
Baba: – E cam răpănos..
Moşii: -….Da’ frumos! / stop-cadru pe moş şi babă cu „odorul” în braţe /
– cortina –
