Traian Savinescu | Citate din presă
15834
page,page-id-15834,page-template-default,et_monarch,ajax_fade,page_not_loaded,,vertical_menu_enabled, vertical_menu_transparency vertical_menu_transparency_on,side_area_uncovered_from_content,qode-theme-ver-7.1,wpb-js-composer js-comp-ver-4.5.1,vc_responsive

Citate din presă

…Vom încerca a împãrtãşi câte ceva din bucuria spectatorului (oficial) matur, la reîntâlnirea cu acea iluzie primordialã a teatrului cu misterul sãu, dar şi cu energia unei sãli pline de copii, energie permanent transmisibilã scenei (şi invers), într-o veritabilã plãcere de a (se) juca.

Spectacolul are darul de a iluziona pânã la faza copilãriei şi pânã şi cei mai pricinoşi se vor surprinde urmãrind cu sufletul la gurã povestea-altminteri binecunoscutã –  dar şi transfigurarea acesteia dupã rigorile pãpuşereşti.

Şi totul cu mult, mult umor – de replicã şi de abordare a personajelor –  acesta fiind şi principala “momealã” pentru adulţii prezenţi în salã. Umorul rãzbate mai ales din scenele şi personajele ce capãtã o importanţã sporitã faţã de firul original al poveştii. Astfel stau lucrurile cu politica de la palatul împãratului (Bostan) şi relaţia acestuia cu consilierii privind spinoasa problemã a mãritişului prinţesei (Pãnuşa). Rolul negativ al vrãjitoarei ce ştie “toate drãcãriile de pe lume” este extins cu haz şi însãşi pãpuşa e de mari dimensiuni, fiind mânuitã de nu mai puţin de trei actori.  Porcul în care aceasta îl transformã pe Fãt-Frumos (precum Circe pe navigatori) ia forma unui purcel mic, gras şi vesel, iar locul omului credincios care îl atenţioneazã pe prinţ despre efectele soporifice ale bãuturii vrãjite este preluat de un cal prietenos şi vorbitor (cãci ce s-ar face Fãt-Frumos fãrã calul sãu?)….

(“Povestea de la Ţãndãricã”, / YORICK nr.78, iunie 2011 – Maria Zãrnescu)

…La Teatrul pentru Copii “Arlechino” din Braşov, sub bagheta lui Traian Savinescu, operaţiunea ţine de instrumentarul carnavalului medieval, iar “Frumoasa Rapunzel” (de data aceasta titlul de spectacol urmând scenariul scris de regizor) e parte narativã a veselei (şi niţel, atât cât se cuvine) melancolicei adunãri.

…Stâlpii acestei societãţi, de-a stânga şi de-a dreapta spaţiului de joc, permanent prezenţi şi permanent intervenind, pentru cã în ei gãsesc şi motorul basmului, dar şi soluţiile trãitului, sunt clovnul, un inedit bufon August (Marius Stroe), cu trup falstaffian, dacã nu cumva de pe undeva de prin vesela preajmã a lui Gargantua, butoiaş îndelung priceput în ale bucuriilor colective, şi bãtrânul violinist Antonio (Alexandru Dobrescu), al cãrui nume de familie nu ar fi de mirare sã fie Vivaldi.

…La “Arlechino”, pentru Rapunzel (Petronela Rujan) regizorul decide ca prinţ sã fie un poet (potenţial model ficţional în geografia şi vremurile imaginate), şi dacã aglutinarea post-modernã de personaje i-a adus laolaltã pe mein lieber Augustin şi pe Vivaldi, de ce nu ar fi noul prinţ-poet un François (Adrian Dobrescu), care peste poate sã fie altul decât Villon! Chiar, nu-l vedeţi urcând şi pe coadã blondã în turn de întinerit vrãjitoare, dupã toate câte ştim ori ne închipuim sã fi fãcut? De aici, laolaltã cu mama Else (Manuela Zaharie/Erika Mihaly) şi tatãl Jan (Adrian Iuga/Adi Stinghe) povestea curge plãcut şi plauzibil, cu secvenţe excelente precum dialogul obiectelor despre rãpirea lui Rapunzel ori dansul licuricilor.

(“Frumoasele poveşti medievale” , YORICK nr.122, mai 2012 – Doru Mareş)

…Ne aflãm în faţa unui spectacol de teatru-în-teatru în pur spirit bruegelian, cu personaje pãpuşi desprinse parcã din “jocuri de copii” cu ostaşi hilari cãzuţi în “lupta Carnavalului cu Postul” şi încheiat în buna tradiţie a teatrului de bâlci cu o “nuntã ţãrãneascã.

…Fantezia şi rigoarea concepţiei regizorale subtilitatea şi umorul replicii, frumuseţea şi expresi- vitatea plasticã a decorului şi pãpuşilor, interpretarea actoriceascã rafinatã şi virtuozitatea mânuirii – toate s-au regãsit într-un ambient sonor mustind de energie, forţã şi vitalitate.

(“Frumoasa Rapunzel” , FÃCLIA ,aprilie 2012 – Michaela Bocu)

…Transpunerea scenicã de faţã (“Hansel şi Gretel”) apeleazã la elemente ale teatrului de animaţie, încercând sã sugereze grandoarea operei prin jocul volumelor, prin combinarea jocului actorilor cu cel al marionetelor, impunând în acelaşi timp inedite modalitãţi de mânuire şi efecte surprinzãtoare.

(“Teatrul Muzical, teatralizarea muzicii” , JURNALUL DE VINERI , iunie 2007 – Radu Suciu)

…Succesul spectacolului OPEREI COMICE pentru COPII vine din mai multe direcţii. Mai întâi din inventivitatea regiei. Autorul ei, Traian Savinescu (care a fãcut şi traducerea şi adaptarea la necesitãţile de duratã ale spectacolului destinat celor mici) este o inepuizabilã sursã de imaginaţie. Totul se comenteazã, se susţine cu vioiciune şi varietate de idei. Alegorii sunt la tot pasul (chiar şi cu marionete) sugestii, simboluri, diversitate în mişcare şi ocupare scenicã. Delicioase sunt scenele de “preparare” a leacurilor în mojare, balanţe uriaşe sau în nu mai ştiu ce fel de recipiente, apoi cea în care Sempronio îşi manevreazã bãrcuţele de hârtie ale “flotei” sau intrarea bogatului alai turcesc. Recuzitã multã dar utilã, mai ales cã decorul este redus la minim folosindu-se pânã şi cortina pentru surprinzãtoare apariţii.

(“Farmacistul”, ECART Buc., dec.2004 – Costin Popa)

…Ca prim proiect de operã lansat la Teatrul de Pãpuşi din Baia Mare “Hansel şi Gretel” se doreşte mai mult decât o reprezentaţie ineditã. În modul sãu de adaptare pentru copii, spectacolul se vrea şi un mini-ghid muzical, un moment de iniţiere în zona teatrului liric, poate un prim pas într-un demers educaţional de duratã.

(“Hansel şi Gretel” , CAIET PROGRAM  Festivalul “Puck”, oct. 2010)

…Pãpuşi fragile, sculpturi în mişcare, obiecte surprinzãtoare se prind în caruselul poveştii. Un scenariu plin de umor, exuberanţã şi poezie; Traian Savinescu pigmenteazã naraţiunea scenicã în vorbe puţine, poate necesare pentru înţelegerea celor mici. Un încântãtor joc al dimensiunilor, de la pãpuşi miniaturale la pãpuşi uriaşe, de la actori pe viu la obiecte animate, toate sub mâna inspiratã a regizorului clujean.

(“Un ‘Spãrgãtor de nuci’ cu succes”, INFORMAŢIA  Cluj-Napoca, oct.2008 – Daniel Sârbu)

…Fantastic, ironie social-politicã, exactã ca tãişul de brici, limpezimea unei lecturi moderne şi adânci a verbului înşelãtor şi înţelept al lui Creangã, vãzut în universalitatea sa româneascã: iatã câteva din virtuţile (deloc puţine) ale unui spectacol greu de ademenit în modestul cuvânt al cronicarului.

(“Premierã la Puck: Dãnilã Prepeleac” , ADEVÃRUL DE CLUJ,  mai 1991 – Dorin Serghie)

…Ideea este cã spectacolul de animaţie pe muzicã de operã trebuie sã aibã o anume coerenţã, o întrepãtrundere a genurilor, a stãrilor, a jocului actorilor şi al mişcãrii marionetelor. Dorinţa mea este ca muzica sã treacã dincolo de pretext devenind seva spectacolului. Mai mult decât în spectacolele muzicale cu actori, în teatrul de animaţie muzica trebuie sã dea viaţã pãpuşii sau obiectului. Fiind absolvent şi al Academiei de Muzicã mã simt cu atât mai îndreptãţit  sã abordez genul care mã poate reprezenta plenar.

(“Spãrgãtorul de nuci – un dar de Crãciun” ,JURNALUL DE VINERI ,dec.2007-  Radu Suciu)

…Cele patru personaje (chiar cinci!, în versiunea regizorului Traian Savinescu) alungate din gospodãria unui stãpân tiranic, îşi cautã şi-şi aflã adãpost vremelnic într-o magazie, unde se înfiripã “poveşti de viaţã”, visul de-a ajunge “cântãreţi”….Belcanto-cocoşul, MissTerry-pisica, Herrnext-câinele, Donkin-mãgarul şi Rattelman-şoricelul populeazã “şura” – spaţiu al tuturor posibilitãţilor şi şanselor care li se oferã  la un moment dat, în ciuda parcursului atât de diferit, dar cãlãuziţi de acelaşi vis. Subliniate sonor prin citate care li se potrivesc ca o mãnuşã, personajele se bucurã sau suferã, intonând “La donna e mobile” sau “O, sole mio!” (cine altul decât Belcanto?), cântând un csardas sau un rusky blues, pentru a se regrupa sub acordurile unui “Brindisi” verdian, rezolvat în celebra “Nessun dorma” care în corul final devine “Vincerock!

(“Muzicanţii din Bremen”,Teatrul Puck/secţia magh. , FÃCLIA, oct.2009 – Michaela Bocu)

Pin It on Pinterest

Share This